-mergand de la Olt la Jiu in 3 zile-

(re) Introducere

Carpatii Meridionali, cei mai inalti munti din Romania. Toate varfurile de 2500m se gasesc in acest lant muntos. Varfuri stancoase, creste semete, lacuri glaciare, intinderi de pasuni, paduri… Privesc harta tarii: pe Valea Prahovei, la poalele Bucegilor este Sinaia –perla Carpatilor, statiune de munte traditionala a tuturor romanilor ; apoi, catre vest, la baza Muntilor Cernei sunt Baile Herculane –renumita statiune cu ale sale ape vindecatoare ce erau cunoscute inca de pe vremea romanilor. Din preajma oraselor respective se desfasoara o suita lunga de creste si culmi, lantul Carpatilor Meridionali.

Un gand mai vechi tot imi da tarcoale prin ascunzisurile mintii: parcurgea acestor creste, pornind de la Sinaia pana la Baile Herculane. Traversarea Meridionalilor.

O viziune demna de orice iubitor de Munte! O tentatie! O provocare!

Lasand in plan secund expeditiile pe muntii inalti din strainatate, gand la gand cu Andreea hotaram sa abordam Traversarea. Cortul, sacii de dormit, izoprenele, primusul, tingirile pt masa, lanternele, haine, mancare (mai ales mancarea!…), apa trebuie sa le inghesuim in doua rucksace. Da, suntem doar noi doi ! Un baiat si o fata, legati prin sentimente, de-o pasiune comuna, care-si propun implinirea unei dorinte, fara a avea motive pragmatice (recorduri de viteza, puncte, sponsori). Doar un Ideal: Traversarea Meridionalilor.

Cap. IV  Capatanii –Pe urmele haiducilor

1 august 2011

Zi insorita de vara ce ne gaseste inghesuiti intr-un microbuz. Destinatia noastra: Malaia, comuna valceana pe Valea Lotrului. Dupa parcurgerea cu cateva zile inainte a culmilor Bucegilor, Piatra Craiului si Fagarasului (aventuri ce au fost relatate in jurnalul precedent Traversarea Meridionalilor), iata-ne ajunsi in fata unor noi provocari si trasee.

Asadar, debarcam in Malaia, iar la indicatiile unor oameni sfatosi ai locului, incepem sa urcam pe poteca spre Stanele Zmeuretu.  Urcusul e destul de abrupt, in serpentine si destul de obositor, mai ales ca noi ne-am reumplut rucksacii cu mancare si cele necesare continuarii Traversarii Meridionalilor. Peisajul e cuprinzator, vedem Muntii Latoritei, Lotrului, totul de un verde crud, peste care se inalta albastrul cerului. Continuam sa urcam, prin padure, pe alocuri trebuind sa trecem peste arbori culcati la pamant. Dupa cateva ore, padurea se mai rareste, iar linistea e tulburata de latratul unor caini. E clar, stana e pe-aproape! Iesim in gol, in vecinatatea stanei Zmeuretu. Bacita (cu baiatul ei) e de treaba, are chef de vorba. La stana mai au ajuns niste baieti ce au cumparat branza; cand le-am spus de-unde venim si incotro mergem, i-am pus pe ganduri… Bacita ne-a asigurat ca nu vom avea probleme cu cainii si ca oricum ne vom intalni cu tatal ei cu oile. In culme se asternuse o oarece ceata. Am luat-o la picior, fiindca aveam de mers. Mergand prin padure, iesim in Curmatura Zanoaga, apoi in Curmatura Rodeanu. Vizibilitatea redevenise buna! Pe parcurs ne-am intalnit cu tatal bacitei, cu care am schimbat cateva vorbe. Poteca e larga in aceasta zona a Culmii Principale a Capatanii. Pe un copac am gasit un marcaj banda rosie, nestiind ca era cam singular… Continuam sa mergem indreptandu-ne spre Curmatura Valeanu. In fata se desfasoara varfurile masivului Capatanii.  Orele se scurg si incepem sa ne gandim unde vom inopta, precum haiducii de odinioara. In stanga, la liziera padurii se vad mai multe stane. Coboram la una dintre acestea, in interiorul careia instalam cortul. Gasim si apa in apropiere, mancam, apoi, incet-incet, mantia noptii ne invaluie intr-un somn odihnitor.

2 august 2011

Ne trezim la prima ora a diminetii (adica in jur de 5:00). Dupa ce facem un ceai la care gustam cate ceva, pornim la traseu. Revenim prin ierburi mari  in poteca de culme. Urcam, mergand spre vest. La liziera padurii distingem steagul de pe euro-stana de care ne povestise bacita. In stanga noastra si mai in urma se vede Buila-Vanturarita. Amintiri, trasee de alpinism… La un moment dat in fata noastra se desfasoara impresionantul Vf Ursu. Ne indreptam catre acesta, pana cand suntem foarte aproape de culmea sa somitala. Facem fiecare cate o poza, bucurosi! Dupa ce urcam pe un umar, poteca larga se orienteaza in jos spre stanga. Studiind harta si busola, identific parcursul nostru care se desfasoara de-a lungul unei culmi. Nu e o poteca clara, mai degraba un hatas… Vremea dadea semne de inrautatire, norii se adunau si ceata se lasa pe culmi. Mergem anevoios prin ierburi, urcand pe Vf Cosana. Dupa o sa, urcam pe Vf Capatana unde gasim momai de piatra. Aici ne odihnim un pic, orientandu-ne mai departe spre traseul ce-l avem de parcurs. Coboram abrupt pe-alocuri, pana in Saua Funicelul. Cativa culegatori de afine aveau de lucru. Urmeaza un urcus accentuat,  care se mai domoleste pe masura ce castigam altitudine. Iesim in culme, undeva intre Vf Beleoaia si Vf La Nedei. Norii sunt tot mai negri. Un om ne indica directia buna, zicandu-ne totodata ca „o sa ne saturam de munte”. Nu stia cat de pasionati suntem! Urcam in apropierea momailor de pe Vf Nedeia (dreapta),  trecand printre oi si caini. Coboram apoi de-a coasta, pe o poteca bine conturata. Bate vantul dinspre dreapta (NE). Trecem de Vf Negovanu iesind in saua omonima. In spate zarim Piatra Tarnovului. In dreapta se desfasoara Masivele Latoritei si Lotrului. In fata, tot mai mare, este Parangul (Vf Micaia).Continuam sa mergem, pe langa Vf Turcinu Negovanului si Vf Bou. Apare un marcaj banda rosie. Acum am inteles: la intrarea si la iesirea din masiv exista marcaj, in rest…  Ploaia incepe destul de tare. Ne punem protectiile si mergem mai departe. Undeva in dreapta sunt Cheile Latoritei si Lacul Petrimanu. Noi coboram intens, ajungand in Curmatura Oltetului. Aici intalnim un vechi drum ce vine dinspre Polovragi si coboara apoi la Petrimanu. Dar pentru noi este important ca in Curmatura Oltetului am mai stabatut o etapa din Traversarea Meridionalilor, iesind din Masivul Capatanii, pregatindu-ne pentru Masivul Parang. Ospitalitatea a fost deplina la Stana din Curmatura Oltetului, unde bacita olteanca ne-a ospatat cu ciorba si desigur urda si branza cu mamaliga! M-am delectat, rearanjand un cub-rubik ce-l avea nepotelul ei. Cand s-a lasat seara, MAC-ii au adormit ascultand povestile despre peripetiile bacitei si sotului ei, adevarate haiduceli petrecute in Masivul Capatanii.

Cap. V  Parang – Cursa de pe creste

3 august 2011

In stana din Curmatura Oltetului ne trezim la ora 5:00 dimineata, inainte de a se scula ciobanii. Tabieturile de dimineata: ceaiul / cafeaua (la primus), mancare, apoi rucksacii de strans. Bacita ne ofera (gratis) doua bucati mari de urda si branza plus cateva rosii. Cred ca erau vreo 10 kg numai de branza! I-am explicat ca noi ducem totul cu spatele si avem mult de mers, asa ca am taiat o bucatica de urda si una de branza si am luat vreo 4 rosii. Oricum, ne incarcasem suplimentar cu vreo 4 kg, ceea ce conteaza… Ne-am luat ramas bun de la acesti ospitalieri ciobani din Nordul Olteniei, pornind in traseu.

Din Curmatura Oltetului  urcusul este destul de abrupt la intrarea in Masivul Parang. Panta Varfului Micaia si rucksacii nostrii grei ne cam pun pe pufait… Pe masura ce urcam, admiram peisajele din jur, respectiv Muntii Latoritei si Lotrului,  in spate Muntii Capatanii,  in sus momaia de pietre de pe Vf Pristosul  (premergator Vf Micaia). Cum noua ne-a placut matematica, urcam matematic catre varf. Asa, pas cu pas, ajungem pe Pristosul,  dar vedem ca mai avem ceva de urcat pana pe Micaia. Continuam sa urcam si dupa un timp ajungem pe largul Vf Micaia. Bate un vant rece din dreapta (N)! In zare vedem stancariile Parangului de Vest (cel mult mai cunoscut de turisti), ce par a fi acoperite cu zapada (datorita culorii albe a stancilor). E departe, mai e mult de mers! Incepem sa coboram de pe Vf Micaia, zarind in vale cativa stalpi de marcaj. E bine! Chiar daca avem mult de mers, macar vom fi ghidati ca-lumea! In fata-stanga, observam asezarea Ranca. In timp ce coboram, vantul il resimtim tot mai rece. Ne mai imbracam cu cate ceva, fiind pregatit sa-mi pun si manusile. Si suntem in august !… Ajungem intr-o sa cu lac (Saua Balescu), unde ar fi loc bun de cort, daca nu ar batea vantul. Continuam sa mergem, abordand un urcus. Din sens contrar vedem o haita de turisti, care, cand am trecut pe langa ei, ne-am dat seama ca sunt ceho-slovaci. Numai astia umbla cu turma! Continuam sa urcam, iesind in Saua Galbenul. Aici e mai cald, nu mai bate vantul, asa ca ne dezbracam (nu de tot!).  Urcam mai departe pana pe Vf Galbenul. Privesc spre stancariile Parangului vestic. Parca ne-am mai apropiat! Mergem pe poteca in vecinatatea Vf Papusa,   zarind serpentinele soselei Transalpina (cel mai inalt drum national din Romania). Noi tot mergem inainte. Dupa o vreme coboram pe sosea in Saua Dengherul. Asfaltul e exact ce ne trebuia la mersul nostru in bocanci!… Cei din masini se uita curiosi la cei doi MAC-i cu rucksacii lor mari ce-i duceau in spate. Noi continuam sa mergem, pana ce un nene binevoitor ne duce cu jeep-ul dincolo de Pasul Urdele. Coboram abrupt de la nivelul soselei, ca mai apoi sa urcam pieptis pe Vf Iezerul.  Ne oprim pentru pauza de masa, admirand Mohorul. Mancam din plin urda si branza cu rosii, pomenind-o pe bacita! Urda dincolo de Urdele! Dupa „festin” continuam sa mergem, coborand intr-o sa,  angajandu-ne apoi in urcusul pe Mohorul. Depasim niste turisti ce veneau din sosea, care apoi i-am lasat in urma tot mai mult (desi noi pornisem mult mai de departe!). Mohorul e obositor, dar pana la urma iesim pe curba de nivel,  lasand varful in spate.  Zaresc doua turme de oi,  dar aici masivul e mai umblat si nu avem probleme la trecerea printre mioare si caini. Poteca o ia la dreapta, pe sub Vf Plescoaia, urcand spre Vf Setea Mare.  Trecem de ramificatia spre Lacul Calcescu  (de unde mai veneau turisti), continuand sa urcam.  Dupa o vreme suntem pe Vf Setea Mare, fiindu-ne sete! Continuam sa mergem spre Setea Mica, admirand peisajele cuprinzatoare ale Parangului. In fata vedem creasta dintre Vf Parangul Mare si Vf Carja,   spre Coasta lui Rus  in spate Obarsia Lotrului,  iar traseul nostru continua pe creasta spre Saua Piatra Taiata si Vf Coasta lui Rus.  Mergem cu atentie printre stanci,  privind pe alocuri la caldarile glaciare din jur.  Vedem Lacul Zanoaga Mare,  precum si Lacurile Setea. In dreptul seii Piatra Taiata, traseul de creasta coboara.  Pierdem altitudine… Oboseala isi face simtita prezenta. Eram plecati tocmai de la Curmatura Oltetului. Si setea ne cam incearca, pe creasta nu am avut unde sa ne reumplem sticlele. Luam o mica pauza in care ne evaluam situatia; decidem sa continuam sa mergem mai departe. Urmeaza un urcus aspru  pe un varf cu momai. Cand a urcat si Andreea, s-a bucurat  crezand ca-i Vf Parangul Mare… Dezamagirea a cuprins-o vazand ca pana pe respectivul varf  mai e ceva…  Continuam sa mergem pe culme,  privind in dreapta la Lacul Rosiile si Lacul Lung.  Traseul ocoleste prin stanga Vf Gruiul,  iesind in urcare in saua omonima. Se aud voci dinspre cei care au campat langa Lacul Mandra.  Noi ne pregatim pentru asaltul final: urcusul pe Vf Parangul Mare. Incet-incet, urcam pe cel mai inalt varf din Oltenia,  Vf Parangul Mare. Ne imbratisam bucurosi!  Peisajul e frumos si cuprinzator.  Ma uit in zari, de unde am venit.  Dimineata priveam invers si era atat de departe!… Fara a zabovi foarte mult, pornim iar pe poteca  avand ca directie Vf Carja. Trecem de varfurile Gemanarea si Stoienita, zarind la un moment dat Lacul Verde.  Pe masura ce inaintam, in fata apare Custura Mija – Carja. In dreapta vedem Lacul Carja. Continuam sa mergem si urcam pe Vf Carja.  Negurile incep sa apara. Coborarea aspra de pe Carja ne scoate la refugiul omonim. Nu ne oprim, ci mergem mai departe. Soarele e la amurg.     Intr-o sa, cativa cai pasc, in timp ce un armasar cam vrea sa ma alerge… Mergem pe poteca marcata ce coboara de-a coasta. Se lasa intunericul, asa ca ne punem lanternele. Iesim intr-o sa de unde vedem luminile localitatilor de pe Valea Jiului.  De aici in scurt timp ajungem la cabanele de la IEFS (ora 22:00), unde inoptam dupa o zi de mers plina.  Eu repet doua intrebari: aveti apa de baut? E cald? Cabaniera, fara ca sa inteleaga exact de la ce departare venim, ne ofera o camera buna si o masa copioasa. Noaptea visez la cursa noastra pe care noi doi, cu rucksacii grei, am parcurs-o intr-o singura zi pornind de la Curmatura Oltetului pana la IEFS, pe Crestele semete ale Parangului.

Videomontajul Traversarea Meridionalilor part 2

Colectia foto a acestui articol

Mihail Cernat

Prima parte a expeditiei este relatata in jurnalul Traversarea Meridionalilor .

Ultima parte a expeditiei este relatata in jurnalul Traversarea Meridionalilor III .

Exista o facilitate de a urmari continuarea jurnalului, precum si toate activitatile de pe acest blog (postari de noi jurnale, stiri, etc) prin inscrierea Dvs in casuta din dreapta-jos a paginii blogului („Follow„) .