traseu alpin clasic din Bucegi  Albumul foto este aici (click)

A reinverzit natura, ziua s-a marit, este mai cald, tocmai bine pentru abordarea unui traseu de alpinism clasic, de referinta in istoria alpinismului interbelic romanesc, respectiv Varful si Creasta Picaturii.

Dimineata zilei de 28 mai 2011. Eu si Andreea (echipa MAC) coboram din tren la Busteni, luam apa de la cismeaua de pe strada Fantanii, apoi ne indreptam spre calea de acces in traseul Picaturii. Nu zabovim, fiindca traseul e lung si destul de andurant. Este o zi superba, cu Soare, cer senin, cald, vizibilitate buna la peisaje. Urcam prin padure, traversam firul Vaii Seci a Caraimanului, prindem apoi hatasul Valcelului Spalat/Picaturii. Acesta se prezinta ca de-obicei, cu vegetatie, arbori cazuti; trebuie vointa pentru a strabate aceasta zona. Urcam abrupt pe alocuri. La un moment dat ajungem in dreptul saritorii mari de pe valcel. Ocolim pe dreapta, apoi printr-un traverseu pe o fata inierbata, revenim in fir. Tinem talvegul vaii pana la brana din Picatura. Urcam pe aceasta brana si luam o mica pauza. Mi-e foame! Dupa ce mi-am pus burta la cale, o pornim pe cale, respectiv pe varianta prin Muchia Trandafir. E mai aeriana si fiind o zi cu vizibilitate, ma gandesc ca va fi interesant pe-acolo. Andreea urca incantata, admirand aparitia in peisaj a Peretelui Vaii Albe. In partea superioara muchia se ingusteaza mult; Varful Picatura apare tot mai aproape. Mai razbatem printr-un jnepenis de la obarsia Valcelului Spanzurat si ajungem la baza fisurii de sub Fereastra Picaturii. Urc, trecand pe la zadele de la fisura, ajung sub Fereastra, traverseu dreapta si regrupez. Andreea vine si ea. Mai urcam cativa metri si ajungem pe Varful Picatura.  Peisaj cuprinzator inspre Valea Seaca a Caraimanului, Peretele Vaii Albe cu a sa Fisura Albastra si, desigur, Creasta Picaturii;  imprejur se vad Baiului, Neamtu, Postavarul, Piatra Mare. Admiram un pic, apoi ne indreptam spre locul de rapel; efectuam o suita de trei rapeluri si suntem in ingusta Strunga a Marelui V. (obarsia Albisoarei Strungii ) Incep sa urc pe versantul Varfului Strungii, trecand prin jnepeni si urcand fete stancoase. Efectuam doua regrupari, fiindca coarda se freaca prin vegetatie. Ajungem pe Varful Strungii. Ma uit cu atentie la detaliile din Fata Inalta. Rapelam dirijat, trecand peste o muchie ingusta, de unde apoi urcam pe primul Turn. Rapelam din nou si ocolim ascendent dreapta al doilea Turn. Ajungem la baza Fetei Inalte. Suntem in grafic cu timpul, drept pentru care rontai o eugenie. Fata Inalta poate fi urcata printr-o fisura situata mai in dreapta sau printr-un diedru amplasat mai in stanga.  Optez pt varianta prin fisura, desi stiu ca-i expusa, cu niste zone pamantoase neasigurate… Urc cu oarece emotii prin zona respectiva, apoi regrupez pe o fata cazuta cu jnepeni si zade. Ma uit in jos inspre Varful Picatura si Varful Strungii. Andreea vine fara probleme. Dupa un mic urcus ajungem pe Prispa Hornurilor. Aici, trecand pe la obarsia Albisoarei Hornurilor, urcam la nivelul unei brane inguste de la baza Fetei Hornurilor. Mergem cu atentie pe brana, intrand dupa cca 80m in Tunel.  Acesta e umed si cam bate vantul; cosul tunelului e de-asemenea umed. Trecem prin Tunel iesind corespunzator versantului Vaii Seci a Caraimanului. Urcam niste trepte de vegetatie, care conduc din nou pe creasta. Dupa un scurt pasaj mai ingust, apare in stanga Prispa Gemenelor.  Razele Soarelui ne incalzesc, Crucea Eroilor se etalaza interesant. Facem un mic popas admirand peisajul. Din aceasta zona, dificultatile traseului s-au diminuat simtitor, formatiunile Picaturii situandu-se mai jos. In stanga se evidentiaza zona superioara a Hornurilor Vaii Seci, Spalaturii, precum si celelalte elemente geografice ale Vaii Seci a Caraimanului.  Reluam urcusul, trecand pe alocuri peste mici pasaje stancoase. Dupa un timp iesim in Saua Caraimanului, in care se afla Monumentul Eroilor.  Sunt bucuros, o felicit pe Andreea, am reusit sa parcurgem acest frumos si interesant traseu alpin clasic.  Mergem cum se cuvine la Crucea Eroilor, aducand multumiri Divinitatii.

Continuam sa urcam pe Varful Caraiman, innoptand in zona Babelor.

A doua zi am urcat la Varful Omu, de unde am coborat pe Creasta Balaurului, revenind apoi in Busteni.

Creasta Picaturii isi ocupa locul memorabil in traseele pe care le-am parcurs.  Montajul diason il gasiti aici (click) si aici (click)

Colectia completa de imagini aferenta acestui articol

Mihail Cernat

ps. recomandam si Creasta Picaturii – epilog

Din aceeasi categorie puteti citi si articolul Creasta Costila – Galbinele