Creasta Costila-Galbinele reprezinta un traseu de alpinism clasic din Bucegi. Se desfasoara pe cca 9 LC, pe parcurs intalnindu-se pasaje de diverse grade de dificultate.
Sambata 4 iunie 2011. Dupa ce cu o saptamana inainte parcursesem traseul alpin pe Vf si Creasta Picaturii, acum avem in plan Creasta Costila-Galbinele. Traseul il stiam, parcurgandu-l de mai multe ori. Problema era ca prognoza anunta precipitatii cu fenomene electrice dupa-amiaza, aspect care ne putea surprinde in parcursul traseului.
Asadar, MAC -ii debarca din trenul de dimineata in Busteni si pornesc la traseu, urcand in zona alpina Costila.   Nu zabovim prea mult si o luam pe parcursul inspre Creasta Costila-Galbinele. Ajungand la baza fetei cazute,  ne legam in coarda, Andreea pornind prima (cap). Regrupand, continui sa ma catar eu , trecand pe la traverseul din Pintenul Costilei.   Apoi, continuand sa urcam, pe alocuri prin jnepeni,privind in dreapta la Coltul Galbinele,   ajungem la baza traseului propriu-zis a Crestei Costila-Galbinele.  Abordez prima lungime, Andreea catarand agil, ajungand in regrupare.  Apoi a doua LC,  a treia LC,    a patra LC      Ne miscam bine, peisajele sunt superbe!   

Problema e ca se tot aduna norii… Urmeaza lungimea cu traverseul prin scoc spre stanga,   apoi urcusul pe fata cazuta cu stanca si vegetatie.    Regrupez. In timp ce Andreea urca, incepe primul val de ploaie, care se transforma in grindina. Pana ajunge si ea, sunt udat ceva. Ne echipam cu impermeabile si continuam sa urcam urmatoarea lungime (ce are un pas delicat la dreapta)     Privim Coltul Galbinele,  Valea Galbinele si spre Creasta Morarului.  Problema cea mai mare sunt fulgerele care scruteaza cerul pe alocuri.   Noi fiind intr-un traseu alpin pe o creasta expusa situata la inaltime… Am trecut de principalele lungimi mai dificile, insa mai avem inca doua lungimi delicate, plus celelalte de la iesire. Ca atare, continuam sa ne cataram, pe stanca udata de precipitatii. Parcurgem o lungime concomitent, Andreea venind repede. Se mai limpezeste un pic vremea.  Urcam intens, nu-i vreme de pierdut! Jos, vad niste oameni ce se tot vanzolesc pe la refugiu. Oare ne-or fi vazut ? Ma pregatesc pt lungimea cu traverseul pe sub un tavan,     dupa care stiu ca vom iesi in creasta fara a mai avea probleme tehnice majore. Urc cu atentie si regrupez.  Negurile invaluie tot muntele, incepe un vant tot mai tare, grindina revine in forta. Si fulgerele… Andreea ajunge in regrupare. Continuam sa urcam cu grija pe creasta.  Ma gandesc daca sa ne oprim sau nu;  nu prea avem unde sa stam feriti. Urcam pe creasta. De-o parte se vede Creasta Vaii Albe si Crucea Eroilor in zare,  in partea opusa, toata zona frumoasa a Galbinelelor.  In zare vedem Vf Omu si Vf Bucsoiu. Urcand pe creasta, dupa un timp    iesim la finalul traseului alpin  (unde odata am pierdut un suc de ananas pe o canicula). Acum gasim boabe inghetate de grindina…  Suntem bucurosi c-am ajuns cu bine! Precipitatiile se mai domolesc. Iesim in Brana Mare a Costilei.   Apoi traversam pe brana  spre Hornul Gelepeanu,  dupa care optam sa coboram pe Creasta Vaii Albe. Admiram Creasta Picaturii (pe care o parcursesem sambata trecuta).  Coboram prin Brana Aeriana.  Soarele lumineaza iar. Mergem pe traseu, revenind pe la Ref Costila, ajungand seara in Busteni.  Multumesc Divinitatii ca ne-a ajutat sa parcurgem cu bine parcursul traseelor !

Colectia foto a acestui articol

Mihail Cernat

Videomontajul Creasta Costila – Galbinele il gasiti si aici (click)

Albumul foto al acestei ture il gasiti aici (click)

Recomandare: articolul Varful si Creasta Picaturii

Exista o facilitate de a urmari toate activitatile de pe acest blog (postari de jurnale, stiri, etc) prin inscrierea adresei Dvs de e-mail in casuta de jos a paginii blogului („follow”) .