–mentalitatea de turma–

Constat tot mai des in zilele noastre ca destui oameni nu mai au personalitate proprie. Se angreneaza in tot felul de treburi, de organizatii, indiferent ca le place sau nu, doar sa fie in “trend”, in pas cu “moda”, “pe val”. Mergem cu “valul”.
Astfel apar adevarate “turme” pastorite de tot felul de “ciobani” care profita de ignoranta, slabiciunea si comoditatea celor inscrisi. Ciobanii impun linia-directiva a turmei. Mai apare ici-colo cate un berbec, dar pana la urma si berbecul tot oaie e…
La nivel oficial (importat direct din occidentul a-toate-stiutor) s-a instituit conceptul de lucru in echipa. Adica in turma ! Ca asa ar fi mult mai eficient! Da, e bun lucrul asta in echipa!… la munca bruta. Santuri, canale, lopeti. Asa s-a construit mult la noi in tara inainte sa bata vantul vestic al schimbarii.
Insa cand ne referim la o activitate intelectuala, atunci nu vad eficienta turmei (pardon, a echipei)! Fiecare gandeste cu mintea lui, individual. Inca nu au realizat vesticii conexiunea directa creier-creier. Si nici nu o vor realiza, fiindca in mare parte pe-acolo lipseste materialul. Pragmatic, de ce sa cauti sa inventezi ceva (acea conexiune) ce nu prea are aplicabilitate practica? E ca si cum Dacia ar produce masini cu garda joasa la sol cu care nu am avea ce face la drumurile din Romania…
Revenind la turma, trebuie evidentiate elementele constitutive:
-ciobanul
Acesta este liderul incontestabil al stanei. Detinatorul Adevarului-Absolut. Daca se gaseste careva sa-l conteste intr-o privinta oricat de mica, oprobiul public se va declansa nemijlocit. Ii place sa stea pe piedestal. Cu cat mai inalt, cu atat se crede mai destept. Emite pareri (cu caracter de lege) in orice domeniu, indiferent ca are sau nu habar. Ii plac mioarele, cu cat ii pasc prin preajma, cu atat se simte mai bine. In raport cu alti ciobani, nu se calca pe bataturi, cata vreme nu au nimic de impartit. Insa daca apar probleme cu privire la marimea stanei, la impartirea casului sau la vreo mioara, doua, ratacite si pe la stanele altora (mioare-specializate in transhumanta), atunci se isca taraboi. Schimb de bate, zi de vara, pana-n seara. Insa o data cu lasarea intunericului, ciobanii se retrag in stanele lor, oblojindu-se cu mioarele (in „Miorita” ciobanul nu unei oi i se lamenta ?) Dupa o vreme, de-obicei la venirea frigului, ciobanii se vor impaca la un cazan de tuica.
-oaia
Este elementul de baza al stanei. Obiectul muncii. Daca n-ar fi oi, nu ar exista stane si ciobani. Sunt mentinute in turma si se simt bine asa. E mult mai comod decat sa umble singure si turma le tine sa nu se rataceasca, evident sub garbacirea ciobanului. Destul de multe oi (mioare) cauta sa se dea bine pe langa cioban. Se fac mai decorative, behaie dupa partitura, pasc iarba de la picioarele ciobanului. Cu siguranta stradaniile lor vor da roade. Maxime, dupa posibilitatile ciobanului si dupa gradul de impresionare a acestuia. Astfel vor aparea mioarele-reprezentative, scoase mereu in fata stanei. Insa tot oi sunt, ceea ce spun (behaie) fiind lipsit de substanta. Pe langa oi exista si berbeci. Acestia se considera mai destepti (au coarnele mai mari) si ca atare li se cuvine totul. Iarba cea mai multa si grasa, locul caldut in stana, orice este calitativ si cantitativ peste media multimii. Ca doar sufletelul lor merita!… Ciobanii ii lasa in pace, manandu-i cu turma (fapt care un berbec nu l-ar recunoaste niciodata). Insa daca berbecul se va apuca sa dea cu capul in peretii stanei (obicei tipic acestora) atunci cu siguranta bata ciobanului il va articula. Pana data viitoare, ca berbecu-i incapatanat (pardon consecvent).
-cainele ciobanesc
Insasi denumirea il clasifica. Este mijlocul de strunire a turmei sub comanda ciobanului. Executant de ordine. Galagios (latrau), mare, cam jegos (dar asta-i o caracteristica a stanei). Intervine in sedinte, la pascut, cand apar personaje noi, oricand e cazul. Se gudura pe langa cioban ca sa-i mai dea un os in plus. Daca se intampla sa fie in deplasare, in afara stanei sale, atunci e catelus cuminte. Nu stie ce i se poate intampla. Deci e cam parsiv. De obicei in grupul lor e si cate un catel de talie mica („salam ambulant”) care da alarma. Fiindca atat cainii ciobanesti, cat si ciobanii sunt lenesi. Le place sa doarma pe-unde apuca. Dar asta o stiu numai ei, in exterior afisand marete eforturi depuse pt bunastarea stanei.
   In raport cu turma, un aspect daunator este faptul ca daca o persoana are alta viziune diferita fata de cea a majoritatii, atunci acea persoana are o problema ! Ciobanul va interveni prompt ca doar de aia sunt cainii ciobanesti. Sa muste! Nu conteaza ca ideea acelei persoane poate e mai buna, poate ajuta toata turma. Nu! Nu a venit de la cioban, nu e buna ! Apoi urmeaza muscaturile. In anii ’50 exista un slogan: „cine nu-i cu noi, e impotriva noastra”. Actualmente e la fel, mai cosmetizat, dar stim cum e cu vopseaua de pe gard…
Citisem intr-o carte ca diferenta dintre om si animal este aceea ca omul vede marginile staulului in care este pus. Ma intreb cati in ziua de azi reusesc sa vada marginile ? Si cati reusesc sa sara dincolo de acele margini ?

Mihail Cernat