Trasee dupa viscol

Imediat dupa Ziua Unirii (in care s-a constituit ulterior Regatul Romaniei format din Muntenia si Moldova, apoi Dobrogea), peste aceasta parte a tarii, cu preponderenta in Muntenia si Dobrogea s-a napustit viscolul. Ca de-obicei cum se-ntampla iarna la noi in campie: ninsoare viscolita timp de peste 2 zile incontinuu (in Constanta –unde necunoscatorii zic ca e “mai cald”, viscolul a tinut vreo 4 zile !), vant puternic, nameti imensi, frig…

Sambata 28 ian 2012 cei doi MAC se suie in tren (care a mers f bine!) cu destinatia Bucegi. Asadar, ajungem in Busteni, de unde pornim pe traseul pe Coama Lunga ce conduce in Clabucetul Baiului. Vremea este frumoasa, cer albastru, senin, vizibilitate deplina si … zapada multa ! Intram in traseu, pe urma batuta in zapada de echipa lui Mugurel, cu Tudor –locomotiva, precum si ceilalti membri. Decalajul intre ei si noi e de cca 2 ore. Intr-o belvedere admiram frumoasa panorama a Abruptului Prahovean al Bucegilor.  Urcam prin padure, scuturand pe alocuri brazii de zapada. Transeea de nea  e adanca  si parca simt urmele batute de Tudor. Este o zi frumoasa, Andreea e bucuroasa, ca si mine dealtfel! Dupa o vreme iesim din padure,  urcand pe Vf Clabucetul Baiului. Peisajul Bucegilor este frumos, impresionant si spectaculos, in proaspata mantie a zapezilor!   In continuare, la scurt timp urcam pe Vf Grecu  de unde ne delectam cu acelasi decor superb!  Ne rotim privirile spre Masivul Neamtu-Baiu.  

Mai privim spre Bucegi.

Continuam sa mergem privind si la Piatra Mare si Postavarul.   Coboram la nivelul padurii si mergem prin santul din omat (ce mie imi trece de genunchi, pe alocuri si mai mult!).  Ocolim cabana vanatorilor de munte si iesim in Saua La Cleste. De aici intram pe batuta poteca ce vine dinspre “conducta”, pe care cei mai multi urca de la Gura Diham spre Diham. Noi mergem lejer, admiram Postavarul si mai apoi Bucsoiul si Morarul, privind la Creasta Balaurului si la Ace. Ne oprim la cabana Diham, unde ramanem peste noapte alaturi de cativa prieteni.

Duminica 29 ian 2012, eu si cu Andreea (doar noi doi) pornim din Diham cu dorinta de a strabate traseul peste Culmea Clabucetului Baiului spre Predeal. Asadar, urcam iar in Saua La Cleste, apoi pe Vf Grecu.   De aici o luam la stanga spre Saua Grecului. Ma afund in zapada mare. La un moment dat, un trosnet se aude din nameti… Este acel zgomot premergator avalanselor, care ne da fiori… Imediat ma intorc intr-o zona mai sigura. Aleg o alta traiectorie, pe care ajungem in Saua Grecului. Din sa, numai noi doi urma sa desfacem poteca prin zapezile imaculate. Traseul prezinta un traverseu in care nametii sunt aninati. Incep sa avansez prin acei nameti, dar observ ca exista risc mare ca acestia s-o ia la vale… Asa ca revin si o iau printr-alta parte, ceva mai sigura, dar in care intru in zapada pana la piept (eu am inaltimea 1,86m). Intram in padure, unde zapada e “doar” pana la genunchi. Andreea preia desfacutul de poteca prin zapada. In acest tandem, iesim intr-o poiana mare, cu o oarece panta. Peisaj frumos, vedem Postavarul, Neamtu, Baiu. In timp ce mergeam, auzim acel trosnet din zapada. Ma uit in spate si vad o ruptura in omat de vreo 150m. Chiar si aici e risc de avalansa, datorita zapezilor mari cazute recent… Continuam sa coboram, facand un mic popas pe un loc sigur. Admiram Caraimanul si Costila.  In continuare intram in padure, patrunzand in nameti mai mari sau suficient de mari. Andreea bate urme prin zapada care pe alocuri ii ajunge pana la brau. In plus, apar gauri de zapada, in zona unde sunt busteni doborati. Cu toate acestea, vointa ne sporeste dorinta de a razbate si in final, dupa o coborare abrupta, iesim langa o UM, apoi la drumul Predeal – Rasnov. Ne indreptam spre gara Predeal, unde avem timp sa mancam cate o ciorba, dupa care ne suim in trenul catre Bucuresti.

Pe masura ce ne apropiam de casa, gandurile ne zburau catre peisajele frumoase cu care ne-am delectat, dar si la zapezile mari pe care noi doi, in tandem, le-am strabatut.

Colectia foto a acestui articol

Mihail si Andreea Cernat

Exista o facilitate de a urmari toate activitatile de pe acest blog (postari de noi jurnale, anunturi, etc) prin inscrierea Dvs in casuta din dreapta-jos a paginii blogului („Follow”) .

Publicitate

Despre mihaicernat

pasionat de munte
Acest articol a fost publicat în articol_montan, de_iarna, Drumetie și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Trasee dupa viscol

  1. mihaicernat zice:

    Multumim echipei lui Mugurel, lui Tudor care a fost deschizator de drum, pt eforturile depuse pe Coama Lunga !
    Multumim Florianei pentru fotografii !
    A doua zi, eu si Andreea ne-am adus din plin aportul, desfacand doar noi doi traseul dintre Vf Grecu si Predeal, pe Culmea Clabucetul Baiului.

  2. Ioana Richter zice:

    Bravo MAC-ilor!!!!! Ati facut o tura frumoasa, ati avut parte de vreme buna cu soare si vizibilitate. Nu cred ca v-a fost usor sa innotati prin nametii care-ti ajungeau pana la brau, mai ales ca era si destul de frig. Pozele sunt superbe.
    Se pare ca in acest weekend multi „floristi” au fost la munte in zona Busten- Predeal , dornici sa admire peisajele hibernale si hotarati sa „sparga” zapada pe trasee inca neumblate dupa ninsorile abundente si viscolul de saptamana trecuta.

  3. mihaicernat zice:

    Multumesc, Ioana !
    Nu ne-a fost deloc usor prin nameti si am avut si acele trosnete de avalansa…
    Unii au „spart” potecile depunand eforturi mari , iar altii au mers pe urmele deja „sparte”…
    MAC-ii (numai ei doi!) au „lucrat” din plin la traseul peste Clabucetul Baiului, de la Diham la Predeal.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s