Albumele foto ale Traversarii Leaotei _ iarna
albumul no 1 , albumul no 2 , albumul no 3

Videomontajul Traversarea Leaotei iarna

Legenda

Negru Voda a fost fondatorul si primul voievod al Tarii Romanesti. In jurul anului 1290 acesta a trecut Muntii Carpati, stabilindu-si resedinta la Campulung Muscel.
Legendarul voievod ar fi parcurs culmile Muntilor Leaota, pornind intr-o noapte cu luna plina, calauzit de zborul unui vultur.

Repere

– Traseu numai de creasta
– 30 km lungime
– 20 de varfuri de urcat
– 15 ½ ore durata de mers, parcurs prin zapada ”la bocanci”
– Zi scurta , de iarna
– Numeroase urcusuri si coborari succesive (declivitate mare)
– Lipsa izvoarelor
– Lipsa cabanelor
– Animale salbatice, cu precadere lupi
– Orientare dificila in caz de vreme nefavorabila
– Nu este semnal pentru telefonie
– Posibilitati restranse de retragere

Traseul nostru

Vineri 13 februarie 2015. Seara, noi doi, Mihail si Andreea Cernat (adica MAC-ii), ajungem la Cabana Padina din Masivul Bucegi. Ne cazam, mancam si ne pregatim echipamentul de munte. Mai ies afara sa vad care e situatia: este zapada mare, frig, bocancii scartaie pe neaua inghetata. Luna lumineaza cerul instelat. Este frumos! Insa va fi o zi lunga, plina, cu efort depus la spargerea urmelor prin nameti. Si suntem doar noi doi…  Incercam sa adormim, dar nu putem datorita galagiei unor petrecareti (culmea, familisti, cu copii!). De-abia pe la ora 2 noaptea se face liniste. Cu gandul la ziua ce urmeaza, am adormit.

Plecarea in Traversarea Leaotei

Sambata 14 februarie 2015. Ma trezesc in noapte; de data asta pentru a ne pregati de traseu. Mancam cate ceva, bem putin lichid, ne echipam cu toate cele necesare unei ture serioase de iarna. In sala, dna cabaniera Corina ne conduce pana la usa cabanei. Aprindem lanternele frontale. Drum Bun!   Incepem sa urcam, prin nametii de zapada. Intai eu, apoi Andreea; ne schimbam pe rand la batut urme. Si urcam. Trecem prin zona primei stane din Colti. Andreea merge in fata, eu nu am pornit inca “motoarele” la turatia nominala. Dar mentin ritmul! Ajungem la a doua stana din Colti.  Andreea continua sa urce prin zapada. Este intr-o forma foarte buna !   Ne continuam spartul de urme prin nameti.

Strungulita – fruntariile dintre Bucegi si Leaota

Urcam spre Strungulita. Zorile incep sa mijeasca. Noi continuam sa urcam. Stungulita este tot mai aproape, se simte vantul care bate prin sa.      Odata ajunsi, la limita dintre Bucegii vestici si Leaota, peisajul se deschide: Dudele, Varful Leaota si culmile pe care le avem de strabatut; e mult, e lung si nici nu vedem capatul traseului.  Pe masura ce trecem de Saua Strungulita, ma uit inapoi, precum intr-un salut respectuos la varfurile si crestele Bucegilor. Apoi patrundem pe Culmea Principala a Leaotei; o vom urma matematic, pana la capat. Capatul cui ? Capatul crestei, capatul fortelor noastre, capatul lumii ?

Mergem cu incredere ca Dumnezeu ne va arata Calea !

Primul varf din Leaota

In fata se contureaza un prim varf: Bucsa.  Ne angajam intr-un urcus desfasurat pe doua praguri de nivel. Andreea merge in fata si ajunge prima pe varf. Vin si eu.  O fotografie si la drum. Soarele deja a Rasarit si lumineaza foarte frumos peisajul.   Este o zi splendida!Coboram de pe Bucsa, apoi patrundem intr-o zona de liziera de padure.

Dudele, Piscul Lacului, Pietrele Albe

Aici zapada este mare.  Vedem urmele unei vulpi. Noi ne continuam parcursul prin nameti.   Incepem sa urcam Dudele. Incet-incet castigam altitudine. Dar si eforturile-s pe masura! Mai “bagam” prin nameti, cu Andreea pe post de locomotiva. Eu vin in urma, ajungand insa la turatia nominala. Mentinem culmea matematic. Noua ne place matematica! Se mai domoleste panta, apoi iar urmeaza un urcus abrupt. Incet dar sustinut ajungem pe Vf Duda Mare secundar.   Privelistea de desfasoara frumos spre Vf Sf Ilie, Curmatura Fiarelor, Vf Leaota; totodata spre Iezer-Papusa si Piatra Craiului.
Coborarea de pe Duda este cam abrupta si zapada e inghetata pe alocuri. Mergem cu atentie sa nu alunecam. Ajungem in plin elan intr-o sa. Elanul ne este redus brusc de un nou urcus sustinut, pe Vf Piscul Lacului.  Si dai si urca! Si desfacem urme prin zapada! E ce trebuie! Dupa ce ne-a iesit ceva din “gaz”, ajungem pe Piscul Lacului. Privesc in fata: parca ne-am mai apropiat! De capat? Nuuu! De Curmatura Fiarelor.   De pe Piscul Lacului urmeaza o inseauare larga, mai domoala, urmat de urcus pe Varfurile Pietrele Albe.  Mentinem parcursul matematic pe culme. Urcam un prim varf, apoi apare alt varf de urcat.  Urcam si pe acesta, ca deja suntem obisnuiti cu urcusul! Mai mergem un pic pe culme si mai urcam inca un varf… Oare cate-or mai fi ? Andreea e in fata, merge bine. Eu,in spate, cu filosofiile. Asezonate cu mers prin zapada.

Curmatura Fiarelor

Si totusi urmeaza si coborarea! Mergand pe culme, urmeaza un varf. Cred ca de acolo o sa vad ceva… Curmatura Fiarelor.  Andreea a ajuns deja, ma asteapta. Eu mai am de coborat, dar ajung si eu in sa.  Luam o mica pauza de-o gustare a la Curmatura Fiarelor. Ma uit cu precautie in jur, ca doar nu degeaba s-o fi chemand locul asa! In alta Traversare, aici a venit o vulpe si a mancat resturile imediat dup ace plecasera niste colegi din grup. Privesc inspre Bucegi: am mers ceva! Dar mai avem de mers. Aici, in Curmatura Fiarelor, Creasta Principala a Leaotei prezinta o inflexiune majora. De aici, ne vom deplasa pe directia nord-sud. Cu unele inflexiuni. Harpalim prima portocala rapid. Pornim la drum.

Pe urmele lupului din Secarea si Jugureanu

Urmeaza urcusul pe Secarea Mare. Si aici se respecta regula: e in trepte! Cand zici c-ai ajuns pe varf, mai urmeaza un urcus pe un alt varf. Nu degeaba s-o fi chemand Secarea Mare!  Insa Andreea isi mentine hotararea si ajunge pe varf. Ajung si eu pe Vf Secarea Mare.  O urma de lup (destul de recenta) mentine tacticos culmea. Vom merge impreuna pe aceleasi urme. As prefera sa nu ne intalnim! Urmeaza o sa mai larga.  Urcam pe Secarea Mica. Si lupul a urcat tot pe-acolo. Mentinem culmea in urcare si nu dupa mult timp suntem pe Vf Secarea Mica. Parca-parca ne-am mai miscat ceva! Vf Leaota se vede mai aproape.  Dar si culmea prezinta tot felul de meandre!… Coboram intr-o sa; se vede pe un picior adiacent, undeva in stanga, stana din Jugureanu. Urmele de lupi se indreapta catre acolo.
Continuam sa mergem pe culme, cautand sa ne afundam cat mai putin in zapada. Totodata sunt atent la mentinerea traiectoriei fiindca suntem intr-un sector cu inflexiuni. Insa e vizibilitate excelenta! E bine! In dreapta se vede frumos Masivul Iezer-Papusa; disting culmi, varfuri, detalii geografice.  Ii arat si Andreei. Secarile raman undeva in urma.  Dar mai avem de mers.

Zapezile Mitarcei

Suntem in zona Muntelui Mitarca. Continuam sa mergem prin zapada.  Au aparut mai multe urme de lupi. O haita. Nu avem ce face, decat sa mergem. Zapada incepe sa se mareasca. Din Traversarile Leaotei in care mai mersesem retinusem zapezile din Mitarca! Ii spun si Andreei ca sa stie la ce sa se astepte…
Asadar incepem sa ne afundam tot mai mult in nametii din impadurita Sa a Mitarcei.  Desfacem la greu urme prin zapada. Mergem cu schimbul in fata, cand eu, cand ea. Trebuie sa razbim! De parca n-ar fi fost de-ajuns nametii, traseul incepe sa urce. Sutinut! Preiam “stafeta” de la Andreea si bag pe 4×4 ! Ca tot imi plac mie masinile de teren! Ma afund in nameti, urc panta si nu ma las. Vointa este ingredientul principal. Incet-incet iesim din inzapezita Sa a Mitarcei. Urcam cu bine in culme.

Intalnirea din Cumparata

Noi doi, MAC-ii,trecand peste un varf , in fata, pe culme zaresc grupul prietenilor nostri ce se deplasau din directie opusa. Ii arat si Andreei. Ne bucuram ca i-am vazut. Probabil ca si ei se bucura de vederea micii echipe a MAC-ilor. Continuam sa mergem si incet-incet ne apropiem unii de altii. Si iata-i: primul esalon: Petrica, Alex, Maria, Mihai; urmeaza Geo, apoi Bogdan si Marius.     Ne salutam bucurosi ! Strangeri de mana, atmosfera cordiala! Suntem prieteni vechi de munte, ne stim de ani buni. Cateva impresii “la cald”, o ciocolata impartita intre noi, poze si … la drum! Caci mai avem de mers.   Continuam sa mergem pe culmea inzapezita. Undeva in dreapta, pe un picior de munte, vedem stana din Cumparata Crucii.  Eu si cu Andreea continuam sa urcam. Undeva la distanta ii vedem pe prietenii nostri.
Traseul urca in zona varfurilor din Cumparata.  Ne mentinem pe culme. Inspre Varful Leaota se aduna norii. Se face mai frig. Continuam sa urcam.

Asaltul Varfului Leaota

Dupa ore intregi de mers prin zapezi,pe creste si culmi, vedem in fata noastra impunatorul Varf Leaota.  Insa pana sa-l atingem, mai avem… Traseul continua pe o creasta cu cornise de zapada destul de fotogenice. Andreea merge in fata, eu in spate, cu fotografiile.   Urcam prin zapada, la o liziera de padure.  Dupa liziera facem un mic popas. Ne mai tragem un pic suflul. Oboseala incepe sa-si faca simtita prezenta. Fara insa a zabovi, reluam miscarea. Traseul urca o panta accentuata. O iau in fata, urmata de Andreea.   Vantul se inteteste. Urcam constant, insa este o diferenta de nivel semnificativa. Cand pare c-am ajuns in culme, este doar o iluzie! Mai e de urcat!  Vointa impune actiunea urcarii. Reusim sa urcam in Creasta Somitala. Insa varful principal e tocmai in capatul opus. Mai sunt cateva varfuri intermediare pana acolo…  Ca atare ne mobilizam si mergem pe creasta. La un moment dat se desprinde in dreapta Culmea Vija.  Continuam sa urcam pe creasta somitala. Apar formatiuni stancoase.    Nu mai e mult pana la varf. S-au adunat neguri, bate vantul – vreme caracteristica Varfului Leaota. Ma uit la Andreea, vine si ea. Hai, mai e un pic! Cativa pasi, alti cativa pasi si iata, Varful Leaota! Am ajuns!        O imbratisez pe mica mea sotie si coechipiera. Luam un scurt popas adapostindu-ne cat de cat dupa movila de pietre de pe varf. Ultima portocala. Privesc intr-un tur de orizont: Iezer-Papusa, Piatra Craiului, Bucegii; s-au adunat negurile. Ma uit ce distanta am parcurs, am mers ceva! Suntem in grafic si cu timpul. Totodata privesc in culme, cate varfuri si cat traseu mai avem de strabatut.  Si nici de aici, din cel mai inalt Varf al Leaotei, nu se vede capatul traseului… Dupa micul popas bine-meritat de pe Varful Leaota, incepem sa coboram. Culmea principala prezinta mai multe praguri, dar deja suntem obisnuiti. Partea buna este ca atmosfera se mai degajeaza, negurile ramanand in urma! Soarele isi face aparitia incalzindu-ne trupurile obosite.

Tancava, Vaca, Frumuselul

Continuam sa mergem pe culmea Leaotei, prin zapada. Apar cateva doua varfuri, apoi ajungem in Curmatura Tancavei. Privesc inapoi la Varful Leaota si Culmea Rateiului.    Continuam sa mergem. Desi credeam ca de pe Varful Leaota vom cobori constant pe culme, realitatea este mult mai dura: avem de urcat si de coborat succesiv o suita de varfuri. Si urcusurile sunt pe pante, unele destul de accentuate. Acesta este traseul matematic pe culme.    Asadar incepem sa urcam un varf; mai mergem pe culme, si urcam inca un varf. Acesta e si mai abrupt. Ce-i drept, e fotogenic ! Imi dau seama ca am ajuns pe Varful Vaca. Jos, pe un picior de munte adiacent se vede o stana. Ne continuam parcursul coborand in sei largi si urcand varfuri; de data asta doua varfuri ce par impreunate. Varful Frumuselul. Desi suntem obositi, ne mentinem intr-un ritm care ne permite sa efectuam toate aceste urcusuri. Dar pana cand ? Soarele incepe sa apuna, suntem in Amurg.    Peisajele sunt frumoase! Leaota este scaldata in lumina crepuscului. Contemplam peisajele, fara insa a zabovi. Nu este timp de stat pe loc !  Totusi ii fac Andreei o fotografie la crepuscul.  La cat a muncit in ziua aceasta, merita si ea! Ne deplasam in continuare pe Culmea Leaotei.    “Dar Mecca e-n zarea de flacari – departe / De ea o pustie imensa-l desparte… ”

Romanescu – ultima reduta

Deja mergem prin zapada de multe ore-n sir. Am urcat unul dupa altul varfurile de pe lunga Culme a Leaotei. Am dat un tur de orizont de pe cel mai inalt varf – Leoata 2133 m. Si traseul inca continua.    Ne deplasam in lumina crepusculului tot mai scazuta. Si zapada este mare pe alocuri. Mai urcam cate un varf, mai coboram in cate o sa larga…Ne miscam. O silueta se contureaza in fata, in continuare nu se mai vede nimic inalt – este Varful Romanescu.  Ultima reduta din suita nenumaratelor varfuri ale Leaotei.Andreea vine si ea cu rucsacul in spate. Fara a mai sta pe ganduri, incepem sa urcam si pe acest ultim varf. In apropierea punctului somital ne angajam spre stanga. Zapada este mare si se lasa intunericul. Ne aprindem lanternele frontale. Incepem sa coboram pe piciorul Romanescu de langa Marginea Domneasca. De cand asteptam aceasta coborare. Nametii sunt din belsug, dar avem elan. Apar iar urme multe de lupi. Recente. Urmeaza un pasaj de urcare ce ne conduce intr-o mica poenita. In departari se vad luminile localitatilor dambovitene. Dinspre padure se aud trosnete. Probabil de la animale. O coborare prin zapada destul de mare ne scoate langa Stana de Piatra.  De aici suntem aproape de capat.

Finalul – Cabana Leaota, Manastirea Adormirea Maicii Domnului – Runcu

De la Stana de Piatra continuam sa mergem prin padure; mai urcam o portiune, apoi mergem de-a coasta prin zapada. Coboram. Potecuta ingusta trece printre brazi. Apoi se largeste, iesind intr-o poiana. Am ajuns la Cabana Leaota !  Insa cabana e degradata, nu ramanem aici. Ne oprim doar sa ne luam apa de la izvorasul ce de-abia siroieste.  Chiar daca se umple incet bidonul, avem nevoie de apa dupa atatea ore de mers. Mai rontai o eugenie cu ciocolata. Si galgai apa! De la izvorul din preajma cabanei, ne urnim iar pe traseu. Coboram prin padure, la lumina lanternelor. Mai discutam ca sa uitam de oboseala. Deodata, printre ramurile copacilor, zarim o luminita vaga. Provine de la Manastire ! Traseul continua in serpentine, indepartandu-se aparent de acea luminita. Iesim in drumul forestier de langa paraul Marginea Domneasca, apoi dupa putin timp ajungem la Manastirea Adormirea Maicii Domnului – Leaota.

Capatul traseului. Vointa micii echipe a MAC-ilor a dat roade! Pentru noi finalul a fost bun. Am reusit !  Traversarea Culmilor si Varfurilor Principale ale Leaotei intr-o singura zi de iarna.

Ma inchin adanc si spun o rugaciune.
Multumesc Doamne ca ne-ai Ajutat !

Mihail Cernat

Colectia foto aferenta acestui articol

Recomandam si articolele :

Cabana Leaota intr-o dezolanta uitare

Dupa reusita din Leaota

Albumele foto ale Traversarii Leaotei _ iarna
albumul no 1 , albumul no 2 , albumul no 3

Videomontajul Traversarea Leaotei iarna