parcurse intr-o singura zi de iarna Albumul foto cu imagini mai mari este aici .

Sambata 8 februarie 2014, noi, cei doi MAC -i, ajungem din nou in Cheia (plecand cu cateva ore inainte din Bucuresti). Spun din nou pentru ca reveneam in Ciucas exact dupa o saptamana (aici puteti citi articolul respectiv) Din Cheia admiram Creasta Zaganu – Gropsoarele
Pornim la drum, noi doi.  Urcam din Cheia spre Zaganu, mai intai pe Culmea Buzaianu Prin padure zapada nu e mare, dar suficienta; dupa un timp, ne apropiem de Stana din Zaganu De data asta cainii sunt jos, la cotet!
Admiram peisajele din zona  Si Stana din Zaganu Fara a ne opri deloc, continuam sa urcam spre Zaganu.        Eu si Andreea ne aducem aminte cum am inotat efectiv prin nameti cu un an in urma, in aceasta zona…
Acum zapada este putina.  Urcam pe o culme care conduce direct spre Vf Zaganu. Ajungem in saua din vecinatatea Varfului Zaganu. Acum e cu totul altfel, fata de anul trecut! Chiar daca atmosfera este incarcata de un front ce vine dinspre vest, vizibilitatea este buna.  Pornim pe Creasta Zaganu – Gropsoarele, incomparabil mai lejer ca anul trecut .     Trecem prin zona Coltilor Zaganului.  O imagine cu Andreea si Varful Zaganu Ne indreptam spre Turnul si Podul de Arama  Data trecuta pe aici ne afundam pana la brau…  Trecem prin saua de la Podul de Arama si privim mai departe spre Gropsoarele. Suntem in zona „framantata” a masivului, iar traseul este frumos!     Este bine ca putem sa vedem ce e in jur !
Urmeaza sectorul La Lanturi. O parte din cabluri sunt sub zapada. Anul trecut zapada era foarte mare, cablurile fiind ingropate; atunci, traverseurile ne-au solicitat abilitatile alpine, precum si echipamentul adecvat (coltarii si pioletii). Acum este cu totul altceva! Andreea merge prima, fiind in forma! Eu pozez in jur.  Dupa ce trecem de sectorul La Lanturi, luam o mica pauza.
Apoi incepem urcusul spre zona Gropsoarelor.  Admiram Coltii Zaganului Urcam si trecem de un prim varf. Continuam mai departe pe culme.    Urmeaza urcusul unui al doilea varf de pe culme.
Admiram peisajele. Urmeaza urcusul spre al treilea varf din suita, Varful Gropsoarele. Pe Varful Gropsoarele Aici am ajuns si cu un an inainte, pe acelasi traseu, respectiv urcand din Cheia si parcurgand Creasta Zaganu-Gropsoarele, numai prin fortele noastre, in conditii aprige de iarna. Vizibilitatea extrem de scazuta, combinata cu configuratia zonei si desigur cu prezenta unui strat mare de zapada ne-au poticnit atunci (desi trecusem de pasajele dificile ca si tehnica). De data asta e cu totul altceva! Admiram peisajele cuprinzatoare din jur; in zare se vede Siriul , precum si piramida inconfundabila a Penteleului . Ne continuam traseul.         Deplasarea decurge foarte rapid, traseul fiind mult mai lejer fata de cel dinspre Zaganu.  Ajungem pe varful cu cele doua foste sonde seismice. De aici cotim la dreapta, pe culmea larga, indreptandu-ne spre Ramificatie. Continuam sa coboram, inspre Saua Gropsoarele.  Nu mai bate vantul ca acu’ o saptamana! Admiram zona somitala a Ciucasului; ne-am mai apropiat, dar tot mai avem… Coboram direct spre Saua Chirusca; ne gasim urmele noastre adanci de saptamana trecuta, dar acoperite cu zapada. Mergem prin padure, in zona Seii Chirusca.  Duminica trecuta pe aici mergeam prin zapada destul de mare. Ajungem in preajma (dar nu langa) Cabanei Ciucas. Aici luam decizia certa: ne indreptam catre Vf Ciucas! Nu mai trecem pe la cabana, deja Soarele e la Amurg, iar vremea nu e tocmai impecabila! Urmeaza sa ne descurcam cu apa pe care am carat-o de dimineata din Cheia, precum si cu ciuguleala din „traista”. Depasim si lasam in urma cativa turisti ce se invarteau in jurul cabanei (avand ca unic bagaj cate un aparat foto). Ne indreptam hotarati spre Tigaile Mari. Zapada e mai putina ca acum o saptamana si nu bate vantul la fel de tare. Incepem sa urcam spre Cetatea Tigailor. Ocolim apoi pe traverseurile nordice, urcand pe valcelul cunoscut. Incepem sa resimtim vantul. Nu-i la fel de tare, dar e intens. Eu mai pun ceva pe mine; Andreea amana momentul. Continuam sa urcam, ajungand in vecinatatea celebrelor Babe la Sfat. Personal ma cam resimt, oboseala isi spune cuvantul. Suntem porniti din Bucuresti de dimineata, iar din Cheia am inceput sa urcam pe jos, pe la Zaganu, apoi Creasta spre Gropsoarele, culmea pe la Chirusca, fara pauza la cabana… Destul de mult! Trecem de Babele la Sfat, urmeaza iar cateva traverseuri, apoi urcusul final pe varf. Suntem pe Varful Ciucas, cel mai inalt din masiv. Este crepuscul, pana aici am urcat fara frontale. Ne imbratisam bucurosi si facem o poza pe varf. Bate vantul destul de tare, dar gasim un loc (stiut) unde sa rasuflam un pic. Bem putina apa, ciugulim ceva, ne scoatem lanternele frontale. Eu imi pun cagula. Peisajele in jur sunt frumoase ! Se vad luminile localitatilor din jur, precum si masivele montane in crepuscul (Bucegi, Piatra Craiului, Piatra Mare, Baiului, Grohotisul, Siriul, Penteleul, s.a.). Nu imi permit sa fac poze fiindca din cauza frigului, acumulatorul e cam descarcat.
De pe Vf Ciucas vom continua traseul pe Culmea Bratocea. Asadar, coboram de pe varf, urmand parcursul ceva mai delicat ca si orientare in prima parte, pe Bratocea. Efectuam traverseurile si coborasurile fara probleme, ajungand dupa un timp in Saua Tigailor. Privim la silueta Turnului lui Goliat. Continuam sa mergem pe traseul pe Culmea Bratocea, la lumina frontalelor. Vremea e buna, este senin, se vad stelele. Incet-incet vedem tot mai bine luminile localitatii Cheia. La un moment dat undeva am zarit si o luminita dinspre Cabana Ciucas. Zapada e mai mare in aceasta zona, dar noi mergem bine. Nici oboseala parca nu mai se simte! Mi-e cam sete insa… Parcursul trece pe celalalt versant, unde la un moment dat urcam peste un troian mare de zapada geruita. Folosim pioletii. Incepe coborarea mai accentuata sub zona Sfinxului Bratocei. In intuneric, doi ochi lucesc in lumina frontalelor. Evident, este un animal salbatic! Andreea imi spune sa ne vedem de drum. Continuam sa mergem. Intram pe serpentinele de la Releul TV; zapada e mare. Doar releul se lasa asteptat! Coboram cu atentie prin nameti si trecem pe langa releu. Incep sa se zareasca luminile farurilor masinilor ce trec prin Pasul Bratocea. Coboram si ajungem in Poiana cu stana. O luam de-a lungul poienii prin zapada. Coboram prin padure. Inca putin si iesim in Pasul Bratocea. Fac o fotografie cu Luna si borna din pasul Bratocea. Am ajuns cu bine! Dupa ce dimineata pornind din Cheia, am urcat pe la Stana din Zaganu – Vf Zaganu – Turnul si Podul de Arama – La Lanturi – Vf Gropsoarele (adica Creasta Zaganu – Gropsoarele) – La Rascruce – Culmea si Saua Chirusca – Tigaile Mari – Babele la Sfat – Varful Ciucas – Saua Tigailor – Culmea Bratocea – Pasul Bratocea. Toate Culmile Principale ale Ciucasului. Intr-o singura zi. De iarna. Doar noi doi! Din Pasul Bratocea am continuat sa coboram serpentinele pe asfalt (in bocancii de iarna), fara ca vreun tir sa ne ia. In apropiere de intrarea in Valea Berii, un om binevoitor ne-a luat in masina personala. Tocmai bine, ca deja cainii din zona ne simtiseara si se pusesera pe larma. In timp ce ne deplasam, trecem pe langa Manastirea Cheia. La podul de la intrarea in Cheia am coborat din masina, revenind de unde pornisem. Si tot parcursul intr-o singura zi.

Multumim, Doamne!

Colectia foto a acestui articol

Mihail Cernat

ps. Mai puteti citi articolul Creasta Zaganu-Gropsoarele in conditii dure de iarna

si articolul In Ciucas iarna prin vant si zapada

Lecturare placuta !