Dupa zapezile si viscolul care s-a abatut asupra partii sud-estice a Romaniei (ca de-obicei lovite de Crivat si ierni grele), am decis sa intreprindem o tura in masivul Ciucas.
Albumul foto al acestei ture il gasiti aici .
Asadar sambata 1 februarie 2014 pornim inspre localitatea Cheia.
Echipa: Mircea, Ciprian, Andreea si Mihai (MAC -ii) 
Zapada mare in Cheia 
Pornim pe jos inspre Cabana Muntele Rosu 
Dupa un ceai (mai mult ceai, decat rom!) ne continuam urcusul spre Cabana Ciucas. 
In urma noastra ramane o dara adanca, ca si cum un dinozaur isi tarase coada prin zapada mare. 
Mircea ne arata cum se trece taras pe sub un obstacol natural. 
Turnul Caprioarei 
Trecem pe langa Fantana prof Nicolae Ioan; izvorul paraului Berii si al raului Teleajen. 
Urcam spre cabana 
Vantul bate destul de intens! Insa privelistea spre Gropsoarele si Muntele Rosu e frumoasa! 
La fel de frumos este si peisajul catre Tigaile Mari si Varful Ciucas! 
Numai vantul tot bate!… 
Continuam sa urcam spre Tigaile Mari 
Soarele spre Amurg lumineaza zapada viscolita de vant. 
Se intuneca, dar noi continuam sa urcam pe la Tigaile Mari. 
Vantul bate mai tare odata cu inserarea!… 
La traverseurile de sub Tigaile Mari, pe partea nordica, zapada e mare si cam instabila. 
Ciprian coboara pana in firul valcelui pe unde conduce traseul. Insa datorita conditiilor de vreme, vant, zapada mare si instabila in zona, lasarea intunericului, decidem sa ne intoarcem. Nu avem nimic de demonstrat! (peste exact o saptamana, am continuat traseul spre Vf Ciucas coborand apoi pe Culmea Bratocea) 
Cum s-ar zice: „pana aici am platit bilet”! 
La revenirea in cabana, usa camerei noastre refuza sa se mai deschida! Desi platisem camera. In fine, dupa interventii externe, cu traverseuri pe fereastra, usa cedeaza; nu de alta, dar altfel cedau nervii mei si o „convingeam” cu pioletul! Seara decurge linistit, mancam bine, discutam, atmosfera de oameni de munte. 
Dimineata pornim spre Saua Chirusca. 
Andreea merge prima; e in forma maxima! 
Ne orientam „la ochi” ! Insa cunosc bine traseele in zona si avem vizibilitate. Merge! 
Zapada e mare prin padure; iar construim „dara de dinozaur”. Cap de coloana -Andreea. 
Mai admiram peisajul. 
Dupa ce am mai preluat si eu „locomotiva” (de mic imi plac trenuletele!), ne afundam in zapada foarte mare in drum spre Saua Gropsoarele. Ciprian trece si el la desfacut nametii. 
Mircea propune o solutie, care s-a dovedit a fi buna. 
Andreea iar devine „locomotiva”, de data asta la deal, deci cu cremaliera! 
Eu ii indic traiectoria cat mai buna. Pe masura ce urcam vantul bate tot mai tare. 
Urcam pana la urma in culmea principala spre Gropsoarele. 
Admiram zona somitala Ciucas-Tigai, Culmea Bratocea. Dar nu ma intrebati cum e vantul! 
Vizibilitatea e buna (nu ca altadata), dar vantul sufla tare! 
Continuam sa urcam, in directia celor doua foste sonde seismice si a Vf Gropsoarele. 
Mircea e-n forma! 
Decid ca de la Ramificatie sa o luam spre Muntele Rosu. Asta nu inseamna ca am scapat de vant! (peste o saptamana urma sa parcurgem atat Culmea Zaganu-Gropsoarele, cat si Ciucas-Bratocea intr-o singura zi)
Ciprian vine si el; a pozat si a filmat totul! 
Eu ma pozez singur. 
O mica pauza de ciuguleala si baut lichide. Numai vantul nu ia deloc pauza! 
Continuam sa mergem, Andreea prima, eu „lanterna rosie”. 
Zapada e viscolita frumos totusi! 
Andreea e mult in fata; grabesc si eu ritmul! 
Si admir peisajul! Se vad inclusiv Bucegii si Piatra Craiului. 
Se formeaza o mare de nori. Interesant! 
Privesc spre Gropsoarele – Zaganu. 
Pe masura ce coboram si intram in padure, vantul este mai estompat. Se face mai cald. 
Ne reunim la sonda seismica („dalidumba”) de jos. 
O turista amabila ne pozeaza toata echipa noastra. 
Coboram, MAC -ii pe o „diretissima” cu zapada mare. 
Am ajuns la Cabana Muntele Rosu, apoi am coborat in Cheia.
Ne-am miscat binisor, avand in vedere conditiile de zapada si vant, tinand cont ca fiecare dintre noi si-a carat echipamentul specific alpin de iarna (deci coltarii si pioletul, plus celelalte articole). Personal m-am simtit bine alaturi de vechi oameni de munte, carora le multumesc pentru participarea in echipa! 
Andreea mi-a fost alaturi, ca intotdeauna! A desfacut poteca in fata si si-a carat tot echipamentul, ca de fiecare data! Ii multumesc!
Eu am facut ce fac de ani de zile pe munte: am mers, am desfacut poteca, m-am orientat si am pozat. Dar mai ales, am admirat frumusetea Muntelui!
Doamne Ajuta !
Colectia foto a acestui articol
Mihail Cernat
Mai puteti citi: Creasta Zaganu-Gropsoarele in conditii aspre de iarna
si Ciucas_Parcurgerea Culmilor Principale iarna, intr-o singura zi
Mihai Cernat 
Mulțumim Mihai, de această dată nu am mai venit singur pe munte. Am mers împreună cu soția.
Ghidați iarna pe munte de tine și Andreea ne-am simțit foarte bine.
Așteptăm cu drag și interes următorele drumeții pe munte.
Cu drag Mihai și Elena Caragea
Foarte frumos comentariul Dvs, Domnule Caragea!
Ma bucur ca v-a placut atat Dvs, cat si Doamnei!
O sa caut sa va mai insotesc virtual in calatorii pe munte. Si poate chiar in realitate, la o tura impreuna.
Va multumesc !
Cu aceeasi consideratie,
Mihai
No, tot ii bine ca ati avut vreme buna si privelisti faine, sa nu va mai infundati pe undeva pe Zaganu, din prea mult profesionalism, si sa vina salvamontul dupa voi, ca data trecuta.
Stimate Ion,
E bine ca lucrurile sa fie clare: noi, cu un an inainte urcasem din Cheia, pana pe Vf Zaganu, trecusem pe la Turnul si Podul de Arama, apoi pe La Lanturi si urcasem pe Vf Gropsoarele. Deci parcursesem Creasta Zaganu – Gropsoarele, in urcare din Cheia. Noi doi, singuri. De altfel pe vremea aceea nu prea se incumeta nimeni! Vizibilitatea a fost problema care ne-a oprit la Vf Gropsoarele.
De altfel imaginile din articolul meu „Creasta Zaganu-Gropsoarele in conditii aspre de iarna” arata fara echivoc traseul nostru.
Precizez ca mai parcursesem Creasta Zaganu – Gropsoarele de mai multe ori, in conditii de iarna. Cunoasteam despre ce-i vorba!
Cat despre „profesionalism”, noi mergem mai departe; citeste articolul „Ciucas_Integrala Culmilor Principale, intr-o singura zi de iarna”.
In tura din articolul de fata, vremea a fost mult mai buna, insa a batut un vant puternic pe culme. Vizibilitatea a fost deplina, de aceea si peisajele s-au etalat din plin!
Numai bine !
Vant, zapada, viscol, peste toate treci daca ai in fata asemenea peisaje. Si in plus, cu cat efortul este mai mare cu atat satisfactia este pe masura. Felicitari echipei MAC -ii!
Buna, Adriana !
Ai perfecta dreptate in ceea ce zici!
Recunosc, asa cum am aratat in articolul de anul trecut, ca uneori poate aparea o „mica buturuga” care insa sa stopeze caruta din drum (dupa ce aceasta urcase peste toate hopurile notabile din traseu)…
Insa o poticnire nu inseamna decat o lectie de invatat, astfel ca data viitoare sa mearga totul struna!
Multumesc pentru aprecieri !
Peisaje minunate , Ciucasul un munte special ce iti incanta sufletul .
Alaturi de voi prin imagini am facut si eu o excursie de iarna .
Si cum se zice iarna nu-i ca vara , bucuria e si mai mare.
Asa e, Geta ! Iarna nu-i ca vara, mai ales cand sunt conditii ceva mai delicate (cum a fost vantul destul de puternic, in cazul de fata).
Insa in Ciucas am prins si conditii mult mai dure (v. articolul parcurgerii Crestei Zaganu-Gropsoarele), dar si conditii bune, cand am putut parcurge toate Culmile Principale intr-o singura zi de iarna (v. articolul urmator).
Ciucas este un munte frumos! Personal, nu stiu cum se face, dar am mers in majoritatea turelor mai mult iarna.
Multumesc de frumoasele cuvinte!