Calatorind in Viena, gandul m-a purtat si spre rezistenta austriecilor in fata asediilor trupelor Imperiului Otoman.

In acest sens am realizat un scurt montaj video (click) cu un fond sonor adecvat, de exceptie!

Intre secolele al XVI-lea si al XVII-lea, Cetatea Vienei a fost asediata de doua ori. Turcii considerau capturarea Vienei ca un tel suprem.
Practic daca ar fi reusit sa ocupe Viena, aveau cale deschisa catre Occident. Insa tenacitatea austriaca a fost mai puternica decat numeroasele ostiri otomane. 

Primul asediu: 27 septembrie – 14 octombrie 1529

Dupa Caderea Constantinopolului (anul 1453) Imperiul Otoman a intrat intr-o expansiune accentuata. Avansand de-a lungul Dunarii, nu dupa mult timp au ocupat Belgradul (1521). A urmat apoi batalia de la Mohacs (1526) in care armata maghiara a fost infranta de otomani, regele Ungariei, Lajos II, murind in lupta. Ca urmare Ungaria a devenit pasalic turcesc.
Cu aceste victorii la activ, sultanul Soliman (Suleyman) I Magnificul si-a readunat ostirile numeroase indreptandu-se spre Viena.
Astfel in toamna anului 1529 otomanii erau la zidurile capitalei Imperiului Habsburgic. Armata otomana insuma circa 250.000 de soldati.
Apararea Vienei era asigurata de Graf Niklas Salm si Wilhelm von Roggendorf.
Trupele austriece fiind compuse din 22.000 de infanteristi si 2000 de calareti. Evident, mult inferioare numeric fata de ostile otomane.
Turcii au tot cautat sa strapunga zidurile cetatii, reusind chiar sa faca unele brese (Suleyman bresche si in Poarta Kernten). Insa aparatorii nu au cedat, construind palisade. La insistentele sultanului, asediile au continuat, fara insa a avea un rezultat favorabil. In aceste conditii, pe fondul si al unor nemultumiri ale ienicerilor cu privire la aprovizionare, sultanul Suleyman I a ordonat retragerea.
Pierderile suferite de turci au fost de cca 20.000 – 40.000 ieniceri si spahii. Totodata armata otomana si-a pierdut renumele de neinvinsa.
Viena a rezistat (poate ca la limita) in fata asediului.

Al doilea asediu: 15 iulie – 12 septembrie 1683

Considerand ca oportun un atac asupra Imperiului Habsburgic, sultanul Mehmet IV i-a ordonat marelui vizir Kara Mustafa sa ocupe Viena.
Armata otomana insuma 200.000 de turci carora li s-au alaturat 40.000 de calareti tatari, precum si alte trupe vasale Imperiului Otoman.
Apararea Vienei era condusa de Graf Ernst Rudiger von Starhemberg, fiind compusa din 11.000 soldati si 5000 de locuitori si voluntari. Practic aparatorii erau depasiti numeric numai raportandu-se la calaretii tatari. Austriecii erau intr-o inferioritate numerica accentuata.
Astfel in vara anului 1683 armatele otomane erau la zidurile Vienei. Turcii au reusit sa faca o bresa in Lowelbastei, dar nu au patruns in interiorul cetatii. Insa rezistenta apararii cetatii era la limita.  Ca atare, intelegand pericolul creat de avansarea in Europa a trupelor turcesti, regele Jan III Sobieski al Poloniei, impreuna cu alti aliati formeaza Liga crestina (Polonia, Bavaria, Saxonia, Franconia, Venetia). Regele Poloniei porneste din Cracovia cu oastea sa in august 1683. Se face jonctiunea cu trupele aliantei in apropiere de Viena, rezultand astfel un numar de 70.000 de luptatori.
La 12 septembrie 1683 are loc Batalia de la Kahlenberg.
Armatele otomane sunt infrante, crestinii castigand lupta.
Turcii au pierderi de cca 15.000 – 20.000 oameni; se retrag ravasiti la Belgrad. Aici, din ordinul sultanului, Kara Mustafa este strangulat cu funia de matase…

Victoria Ligii Crestine a condus la finalul definitiv al expansiunii spre occident a Imperiului Otoman.
Aparatorii Vienei au dat dovada de tenacitate si vointa.
Pe langa aceste reusite in plan militar, trebuie evidentiat faptul ca Viena a fost si ramane o capitala culturala, unul dintre ultimele „bastioane” de spiritualitate din lume.  Conceptul conservator austriac isi mentine amprenta de-a lungul timpurilor.

Mihail Cernat

ps. Inclinatia mea spre conceptul conservator (de tenta germanica) are o legatura genetica: mama bunicei mele era austriaca…

Mai puteti citi un alt articol despre Viena .