Masivul Ciucas este un frumos munte, cu stanci si culmi, cu megaliti caracteristici. Creasta Gropsoarele – Zaganu este renumita prin dantelaria sa de varfuri, frumoase, ce impresioneaza privitorii cu peisajele sale. Totodata aceasta creasta reprezinta un sector mai tehnic, ce in conditii dure de iarna constituie o proba serioasa de aptitudine. Iar cand conditiile meteo sunt aspre (ninsoare, vant si viscol, negura groasa) combinate cu marimea semnificativa a zapezilor cazute, gradul de dificultate creste. Adaugand si sensul de abordare cu urcarea istovitoare din Cheia spre Zaganu, parcurgand creasta in sensul Vf Zaganu – Vf Gropsoarele, abordarea traseului impune vointa, tenacitate si incredere celor ce se incumeta sa-l parcurga.
Sambata 23 februarie 2013. Cei doi MAC-i, Andreea si Mihai, doar ei doi, pornesc din statiunea prahoveana Cheia, de la nivelul drumului national. Zapada este mare si multa…
Urcusul incepe prin padure, initial pe Piscul Turistilor. Copacii sunt incarcati de nea, creand un peisaj frumos.
Ne-am incalzit si mergem in tricouri.
In continuare, urcam pe Culmea Buzaianu.
Zapada e tot mai mare…
Desfacem cu schimbul poteca prin nameti. Dupa o vreme patrundem in Poiana Stanei Zaganu.
E negura deasa!
Poposim un pic in fata Stanei Zaganu.
Urmeaza urcusul mai accentuat catre Zaganu.
Privim in urma, spre stana.
Andreea urca, desfacand poteca prin zapada.
Brazii sunt incarcati cu zapada, iar negura e tot mai densa.
Mai ne tragem sufletul la un stalp de marcaj.
Zapezi mari in jur!
Continuam sa urcam pe pantele inclinate si inzapezite.
Incet-incet patrundem in zona mai stancoasa.
Culmea se ingusteaza si vizibilitatea e tot mai diminuata.
Vantul se simte tot mai intens. Ajungem in preajma unei zone stancoase.
Aici ne echipam fiecare cu coltarii si pioletii. In continuare traseul impune trecerea ascendenta printr-o zona cu zapada foarte mare.
Pornesc, patrunzand in nameti, pe alocuri pana la brau. Paraie o fisura in zapada! Dar a tinut… Andreea vine si ea.
Pentru a evita pe cat posibil riscurile de avalansa, ne indreptam catre o creasta stancoasa tapetata cu zapada geruita.
Vizibilitatea e foarte scazuta.
Urcand pe acea creasta stancoasa, ajungem pe Vf Zaganu.
Chiar daca vremea e aspra, totusi e bine ca am reusit sa urcam pe Vf Zaganu. Vizibilitatea fiind foarte scazuta, cautam „din memorie” (fiindca mai mersesem prin zona de mai multe ori) unde este saua din culmea principala. Andreea o dibuieste!
Indicatorul cu sageti este plin de zapada geruita (pe care apoi o curatam). Aici ne consultam si deliberam sa continuam traseul pe Creasta Zaganu – Gropsoarele.
Pornim matematic pe creasta.
Zapada e mare, iar stancile sunt acoperite cu zapada geruita. Brazii sunt inchistati in mantia alba.
In abrupturi sunt cornise impresionante.
Dupa un timp, ne apropiem de Turnul de Arama.
Suntem in deplinatatea Crestei Zaganu – Gropsoarele. O scurta privire in urma, spre panta cu zapada din plin ce tocmai o coborasem.
Andreea urca inspre saua inzapezita de la Turnul de Arama.
Turnul este plin de zapada geruita.
Stiu ca urmeaza portiuni mai delicate, dar amandoi suntem increzatori. Strabatem prin nametii mari. La un moment dat zapada se fisureaza, dar nu se pravaleste… Ma apropii de stanci, angajandu-ma in traversare. Sprijinit in coltari si ajutandu-ma cu pioletul, inaintez pas cu pas. Andreea vine in acelasi stil, folosindu-si proprii coltari si pioletul.
In aceasta zona, exista niste lanturi, care insa acum sunt la cativa metri ingropate sub zapezi. Reusim sa trecem de aceasta zona.
Continuam deja „traditionalul” inot prin nameti, iesind intr-o sa mai plana.
Si cum nu erau de ajuns toate conditiile meteo nefavorabile, observ undeva in dreapta, mai jos, un urs ce ne zarise la randu-i. Distanta nu era prea mare… Ca atare, iutim ritmul pe cat posibil. Mi-au aparut mici turturi la sprancene si pe caciula.
Ne odihnim un pic.
Brazii sunt incarcati din plin de zapada.
Andreea porneste intr-un urcus prin nameti mari
ce trece printre brazii cu zapada.
Continuam sa urcam
trecand peste un varf, apoi ajungand pe Vf Gropsoarele.
Ne bucuram
fiindca stim ca de aici nu mai sunt probleme tehnice. Mancam cateva felii de portocala.
Ora e rezonabila, mai avem vreo ora si jumatate de lumina naturala. Insa vizibilitatea e foarte scazuta din cauza negurii dense. Reusim sa mai avansam pana la urmatorul stalp de marcaj.
In aceasta zona, relieful se prezinta sub forma unor culmi largi; totodata traseul are o orientare catre dreapta. Cautam sa avansam, insa nu avem camp de vizibilitate. Ninsoarea si viscolul se mai intetesc. Evaluez situatia si imi dau seama ca avem nevoie de un sprijin.
Ca atare, apelez la doi oameni de munte pe care stiam ca ne putem baza. Ne aflam pe Vf Gropsoarele, parcursesem Creasta Zaganu-Gropsoarele, prin nameti, viscol si vizibilitate scazuta; din acest loc lucrurile ar fi fost mult mai simple… Si totusi nu puteam avansa „legati la ochi”! Asa ca am ramas in preajma Vf Gropsoarele, intreprinzand masurile de care dispuneam. (aspecte aici-click)
In timp util, date fiind conditiile meteo, doi tineri de la Salvamont Prahova au ajuns la noi. Si pentru ei a fost anevoioasa orientarea. Am pornit mai departe, eu si Andreea la bocanci, iar cei doi baieti pe schiuri. Datorita viscolului, se pierdusera pe alocuri si urmele lor, dar eram deja intr-o zona in care orientarea era ceva mai facila. Urmand traseul peste Vf Muntele Rosu, trecand prin sectoare cu zapada mare si afanata, la lumina frontalelor ce scrutau intunericul, am ajuns dupa cateva ore in zona cabanelor de la Muntele Rosu. Am ajuns cu bine!
Dupa o noapte de somn bun, dimineata am pornit la drum.
Vremea era tot neguroasa si ningea.
Ne inchipuiam ce era sus, pe creste. Noi strabatusem deja pe-acolo… Am continuat sa coboram pe sub copacii incarcati de zapada,
agale,
spre Cheia.
Odata ajunsi in localitate, ne-am indreptat pasii spre Manastirea Cheia.
Multumim, Doamne !
Colectia foto a acestui articol
Mihail Cernat
Albumul foto cu imagini din aceasta tura este aici (click)
Mai puteti citi : Iarna in Ciucas prin vant si zapada
Super faine pozele! Ma surprinde ursache iesit din barlog pe o astfel de vreme!
Multumesc ! Intr-adevar, pe o asemenea vreme neguroasa este surprinzator ca au iesit imaginile.
Ursii nu prea mai hiberneaza ca odinioara ! Asta iesise, asa, de intampinare 🙂 …
Si alpinist si fotograf si editor! Felicitari!
Multumesc de aprecieri !
Reusita se datoreaza echipei ! Andreea este un partener de exceptie !
Un traseu pe masura experientei si realizarilor vostre. Riscurile au fost mari, cred ! Invidia si rautatea ne sunt straine. Judecata de valoare presupune experienta in conditii extreme, ori noi suntem amatori. Nu ne judecati cu asprime.
Vali, noi ne-am straduit sa fie bine. Da, riscurile au fost destul de mari, dar intr-o masura cuprinzatoare, aferenta experientei.
In ceea ce te priveste si a altor persoane cunoscute, eu nu mi-am pus problema unor afirmatii sau ganduri tendentioase. Totodata eu nu judec pe nimeni!
Mi-as dori ca respectul reciproc sa fie intotdeauna peste ignoranta.
Numai bine !
Buna, poate un GPS v-ar fi ajutat un pic cand au aparut problemele de orientare. Sunt si modele mai ieftine sau poti sa gasesti sigur si SH.
Salut!
In mod cert un GPS ne-ar fi fost de ajutor in conditiile respective de negura deasa combinata cu zapada.
Negura a persistat in zona inalta pe parcursul intregii zile. Noi ne-am orientat dupa elementele din teren, cata vreme creasta a fost ingusta. Insa in zona Vf Gropsoarele, culmea se largeste, fara a avea elemente distincte.
Multumesc!
O tura de iarna adevarata, asa cum se cuvine!
Intr-adevar, desi preferabila e vremea buna !
Sunteti de felicitat, dar n-as spune ca si de invidiat! Ati reusit sa treceti prin incercari deosebite si chiar aveti pentru ce-I multumi Cerului!
Multumim !
Eu nu am zis ca a fost o tura de luat ca model. Motivatia cu siguranta a existat si daca exista si dispozitivul GPS ajungeam la destinatie fara alte interventii.
Am multuimit si multumesc inca o data Divinitatii !