Introducere
In Nordul Romaniei exista munti frumosi ce ne imbie sa-i vizitam. Pentru noi, cei din partea sud-estica a tarii, distanta fata de aceste masive este un impediment major. Dar cand dorinta ne da ghes tot mai mult, distanta respectiva dispare. Eforturile vor fi cu siguranta rasplatite! Bucovina isi va etala frumoasele peisaje.
29 octombrie 2011 Pietrosul Bistritei
Dupa o noapte in acceleratul de la Bucuresti, MAC-ii coboara in Vatra Dornei. E frig, dar ne asteptam sa fie asa! Ca atare ne echipam mai gros si descindem spre cursa de Zugreni. Soseaua urmeaza cursul Bistritei Aurii, trecand prin localitati bucovinene. Soferul e „furat de peisaj” intr-o discutie cu o cetateanca, asa ca ne opreste undeva mai jos fata de unde trebuia noi sa coboram…
Dar ce mai conteaza, doar avem „picioare zdravene”! , cum a zis un om de pe langa Sibiu (vezi jurnalul Traversarea Meridionalilor). Suntem putin in amonte de Cheile Bistritei si ne indreptam spre Cab Zugreni.
Intr-o curba a soselei se racordeaza traseul marcat spre Cab Giumalau. Oameni de treaba, cabanierii de la Giumalau! Mai tropaim un pic pe asfalt si trecem podul la Cab Zugreni. Aici, somn de voie! Doar un caine latra, trezit si el. Strigam de cateva ori si apare o femeie careia ii cerem un ceai. In fine, dupa ce ne bem ceaiul/cafeaua, pornim in traseu.
Marcajul banda rosie ne conduce la un stavilar,
a carui trecere mi-a placut!
Imediat dupa stavilar, incepe un urcus abrupt (Rapa Scara). 
Urcam incet-incet, dar sigur! 
Poteca se desfasoara in serpentine prin padure.Pamantul e inghetat, cu cateva zile inainte ninsese la munte. Continuam sa urcam, panta e destul de „sanatoasa”, dar avantajul consta in castigarea altitudinii. Traseul este pe o culme care devine tot mai ingusta. 
Apar stancarii prin padure, e interesant! 
Dupa un timp padurea se mai rareste, 
permitandu-ne sa ne delectam cu frumoasele peisaje din jur. 
Creasta devine abrupta, cu hauri in partea dreapta (vest). Trecem prin cateva zone cu zapada inghetata. 
Iesim la golul alpin, pe o creasta frumoasa. 
Peisaje cuprinzatoare: Raraul 
Giumalaul 
Calimanii 
in culorile toamnei! 
Mai mergem o vreme 
si iata-ne ajunsi la troita de pe Vf Bogolinu. 
Priveliste superba! Inspre sud se vad Muntii Bistritei si Ceahlaul, 
iar in apropiere Varful Pietrosul Bistritei. 
In Rarau , Pietrele Doamnei isi etaleaza albul stancos, 
iar pe Giumalau vedem monumentul de pe varf. In vale, Bistrita curge in meandre, 
trecand inclusiv prin Brosteniul amintirilor lui Creanga. Suntem doar noi doi 
e Soare si caldut. Dupa un popas de contemplare, coboram, 
indreptandu-ne spre Pietrosul Bistritei. Poteca trece prin padure, iesind intr-o sa. 
Urmeaza un urcus pe culme 
destul de abrupt pe alocuri. 
Mergand pe creasta, 
printre mici sei 
in care curentul rece se resimtea, urcam pe Varful Pietrosul Bistritei. 
Admiram din nou peisajele frumoase din jur ( video de pe varf ). 
Este o zi superba de toamna, 
de care eu si Andreea ne bucuram din plin! Luam o mica pauza pe varf. Apoi coboram pe culme, 
fiind atent la traseu. 
Ajungem pe Vf Bitca Prislop, 
cautand in dreapta iesirea din culme. 
Aceasta era semnalata printr-o sageata prinsa pe un bradulet. 
Coboram o panta inierbata si cam inclinata, apoi iesim intr-o poiana. 
De aici poteca intra in padure. 
Apar iar petice de zapada, 
pe care la un moment dat vedem urme de lupi. Noi continuam sa mergem prin padurea de pe Muntele Prislopas, vorbind despre tot felul. 
O ramificatie a potecii e semnalata printr-o conserva pusa pe un ciot. 
Coboram 
si dupa un timp iesim intr-o poiana mare 
in care se afla o stana buna 
(stana Prislop); exista apa de baut! Pe o piatra este semnalata ramificatia marcajelor banda rosie si triunghi rosu. 
Noi o luam pe triunghiul rosu, ce ne conduce in padure, 
intr-o coborare accentuata. 
Apoi ne baga intr-un curs de apa cu noroi!… Insa iesim intr-un drum forestier, 
pe care dupa ce-am tropait ceva, un om binevoitor ne ia in bena unei Dacii pick-up (adica „papuc”). Omul, hotarat, mergea cu viteza spre deliciul nostru! Sleauri, copaci, toate se derulau iute prin fata noastra. La coborare amandoi eram cu zambetul deplin, eu fiind ranjit si de frig fiindca in masina eram in tricou… Iesisem in drumul national, 
de unde am mai privit in zare spre Pietrosul Bistritei. 
Apoi, printr-o suita de vreo 6 „ia-ma nene-uri” (gratis), am ajuns in Gura Haitii, unde ne-am cazat.
Luna Noua aparuse peste culmile Calimanilor, 
in timp ce noi patrundeam in lumea lui Mos Ene, visand la traseele parcurse, dar si la cele ce urmau sa vina…
Colectia foto a acestui articol
Mihail Cernat
ps. A doua Poveste este relatata in jurnalul Pietrosul Calimanilor .
A treia Poveste este relatata in jurnalul 12 Apostoli din Calimani .
video de pe Varful Pietrosul Bistritei
video la coborarea cu „decapotabila”
Exista o facilitate de a urmari toate activitatile de pe acest blog (postari de noi jurnale, anunturi, etc) prin inscrierea Dvs in casuta din dreapta-jos a paginii blogului („Follow”) .
Mihai Cernat 
sunt imagini incantatoare – va invidiez. Va doresc carari fericite – cu atat ramanem, va spune unul dupa 70 de ani pe munti. Acum, din acele reverberatii, traiesc si sunt inca verde. Sansa mea au fost Ion Ionescu Dunareanu, Toma Boierescu, „nea Milica”, Nae Popescu, si o ceata de foarte buni prieteni de drum.
Va multumim !
La cat mai multe carari insorite !
Frumos traseu , frumoasa descriere am revazut pozele cu multa placere .
Felicitari ca ne duceti in locuri mai putin umblate , chiar nestiute de multi .
Merita efortul facut imagini de vis , deschideri spre munti , liniste deplina si bucuria ca ati reusit sa ajungeti in aceasta zona
Felicitari !
Geta Iftode
Am umblat o viata prin muntii Romaniei, dar am multe locuri albe unde nu am ajuns.
Multumesc pentru aceasta drumetie !
Multumiri, Geta !
Aprecieri pentru sinceritatea ta !
Intotdeauna mai exista cate un traseu „ascuns” pe undeva, oricat de mult am merge pe munte.
O sa razi,desi as mai avea multe de facut, pe acesta pot spune ca l-am facut, acum 20 ani, vara-pe zi lunga,impreuna cu nepoata mea.Atunci nu faceam decat poze, nu stiu pe unde sunt.Asa este sus pe varf se vede frumos,Raraul,Ceahlaul,Calimani,,Giumalau.Zona iti da o stare deosebita, si sa sti, ca de multe ori ma gandesc la acel traseu si mi-ar place sa-l mai fac odata cand o sa stau la Vatra Dornei, ca pensionarii.
Foarte frumos, multumesc ca mi-ai reamintit!
Nu voi rade!
Ma bucur ca ai fost in aceste frumoase locuri!
Si eu iti multumesc !
Multumesc mult! De pe Giumalau muntele se vede fascinant, cu silueta de balaur. Oricum, te copleseste cand il vezi prima oara iesind pe curba de nivel de dupa un palc de padure cand vii dinspre Rarau, apoi te insoteste continuu si este un fundal dramatic in lumina apusului. Este altfel decat alti munti, cu o nota de mister care reiese pe deplin si din pozele voastre. Grozava expeditie! Bravo!
Doina Tudor
Inspirata si frumoasa asemanare!
Si pe mine, privind dinspre Rarau, m-a inspirat.
Multumesc pentru aprecieri !
Nu sunt prea sigura ce trebuie sa fac pentru a raspunde. Mult succes in continuare!
Doina Tudor
S-a postat, nu-ti face griji !
Multumesc !
Frumoase peisaje!
Multumesc !
Ma bucur ca jurnalul meu a starnit atata interes !
Pietrosul Bistritei este un munte frumos si merita a fi urcat !
Multumesc tuturor pt cuvintele frumoase!
Va recomand sa cititi si celelalte doua jurnale (Pietrosul Calimanilor si 12 Apostoli) din ciclul celor Trei Povesti din Nord !
Frumos acest traseu!
Remarcasem Pietrosul Bistritei de la o tura de iarna pe care o desfasurasem in Masivele Rarau si Giumalau.
Am revenit si am efectuat mai multe trasee in zona, respectiv urcusul pe Vf Pietrosul Bistritei.
Frumos intr-adevar !
Super frumos,sunt născut la poalele Pietrosului,il cunosc ,super ce ai făcut,apreciez munca ta,! felicitări!
Multumesc frumos !
Simt urările tale din suflet si le apreciez cu atât mai mult!
Este o zonă foarte frumoasă, voi mai reveni cu mare plăcere!
Fantastica pagina ! Felicitari !
Ce munte este la adresa aceasta de GoogleMap ?
este Pietrosul Bistritei ?
Cu drag si placere PG
Papa Gill,
Inteleg ca iti place blogul nostru.
Multumesc !
(e de „rasfoit”)
Referitor la intrebarea ta:
– la adresa indicata de tine este o vedere de la Pietrele Doamnei din Rarau in care imediat in dreapta, plan indepartat, este Giumalaul.
(deci nu Pietrosul Bistritei)
Fiindca simt ca esti entuziasmat de zona, o sa-ti detaliez:
– din acelasi loc indicat de tine, respectiv Pietrele Doamnei (Rarau), mai in stanga, in plan indepartat, se vede Pietrosul Bistritei.
Atasez un link care detaliaza vizual click
Totodata, iti recomand sa citesti articolele mele despre Pietrosul Bistritei, unde este prezentat in detaliu traseul spre varful principal, precum si articolele despre Rarau si Giumalau, din care se vede frumos Pietrosul Bistritei.
O invitatie pentru a merge in zona si a parcurge trasee pe aceste frumoase masive montane.
Numai bine !
Mihai