traversarea de iarna a culmilor principale ale Raraului si Giumalaului
Giumalaul
Sambata 5 martie 2011. Dupa ce am parcurs culmea principala a Raraului , noi, Mihail si Andreea, ne indreptam spre Saua Fundu Colbului catre masivul Giumalau. 
Zapada fiind compacta, fara vreo urma de poteca desfacuta, ma face sa deschid ochii cat mai larg. Gasesc un semn de marcaj. Continuam sa mergem prin padure. 
Urcam monoton si pe alocuri mai abrupt.Dupa un timp ajungem la o ramificatie de trasee. 
Evident, noi o luam in sus, pe varianta catre Varful Giumalau! 
Intram intr-o zona de jnepenis, plina cu zapada si inclinata. Tot ce trebuie! 
Pe masura ce urcam (abrupt), vantul se resimte tot mai intens. 
Insa peisajul este frumos! 
Andreea arata ceva. 
Ajungem pe culmea somitala a Giumalaului. 
Bate vantul destul de tare, dar culmea este aparte! 
Urcam pe cateva stanci, indreptandu-ne spre varf. 
Traseul continua sa urce catre varf. 
Andreea priveste in urma. 
Doi corbi in zbor, stau nemiscati in bataia vantului (intens). 
Mai e putin pana pe varf. 
Varful Giumalau , la vremea zapezii. 
Peisajele sunt cuprinzatoare si frumoase! 
Coboram de pe Varful Giumalaului. 
Ne indreptam spre Cabana Giumalau. 
Ajungem, bucurosi, la cabana. 
In cabana e cald si bine! 
Fiind devreme, mai mergem in jurul cabanei. 
Privelistile sun frumoase! Pietrosul Bistritei cu varfurile inzapezite .
Admiram un splendid Apus de Soare. 
Seara ne bucuram de caldura cabanei. 
In ziua urmatoare, duminica 6 martie 2011, vremea are cu totul alt aspect… 
Noi ne continuam, insa, traseul planuit: continuam sa mergem pe culmi. 
Ninge si vizibilitatea e scazuta pe alocuri. In Poiana Ciungi suntem foarte atenti la orientare. 
Ne descurcam … 
Intram in padure si continuam sa mergem; e mai adapost. 
Vremea se mai lumineaza. 
Noi continuam sa mergem pe culme in zona Obcinei Mici. 
Intr-un luminis zarim Giumalaul. 
Fiind in plina zona a Obcinelor Bucovinene, traseul nostru continua pe Obcina Mare. 
La un moment dat, ne abatem pe la un schit. 
Revenim in traseul de culme 
Facem o pauza de masa; cu fasole si costita, incalzite la primus! 
Am mai prins elan la mers! 
Intram in zona caselor si gospodariilor. 
Ne apropiem vertiginos de Vatra Dornei. 
Intram in Vatra Dornei 
Ajungem la cocheta gara Vatra Dornei 
Este cap de linie pentru trenul care ne va duce la celalalt capat de linie, unde-i casa noastra. Dar, mai ales, este capatul traseului parcurs de noi doi, integral pe culmile principale ale Raraului si Giumalaului, in conditii de iarna. 
MAC -ii sunt bucurosi ! 
Multumim, Doamne !
Colectia completa a fotografiilor acestui articol
Videomontajul Rarau-Giumalau_traversare de iarna
Articolul Rarau – traversare de iarna (click)
Mihail Cernat
Mihai Cernat 
Vremuri bune in care zapada era zapada!:) Traseul insa ofera peisaje de vis si nu te plictisesti, monoton sau abrupt, cat sa te mentina activ.
In primul rand traseul este lung! Practic noi am parcurs, de la est la vest, culmile Raraului (pornind din marginea estica a acestui munte si nu din zona centrala -cea facila!) , Giumalaului (cu trecerea peste varf si nu ocolirea acestuia) si, deloc de neglijat, culmile Obicinei Mici si Obcinei Mari pana la Vatra Dornei. De regula la Cabana Giumalau mare majoritate vine si coboara dinspre Valea Bistritei, unde se poate ajunge cu masina… Noi am mers integral numai pe culmi, de la Campulung Moldovenesc pana la Vatra Dornei.
Traseul l-am parcurs iarna , cu zapada. Si iarna nu-i ca vara ! 😉 Am inotat efectiv prin nameti la urcusul pe Vf Giumalau… Si am mai avut si alte portiuni de munca la nameti!…
Traseul l-am parcurs in doi. Adica efort la spart urme prin zapada.
Zona e foarte frumoasa si a meritat din plin efortul !
Pe langa traseul lung, lupta cu nametii dubleaza efortul. Nu pot decat sa va felicit pentru curaj si sa va doresc la cat mai multe trasee frumoase. Si la cat mai multe articole ca sa ne bucuram si noi impreuna cu voi.
Multumesc frumos de aprecieri !
Voi cauta sa postez articole din toate locurile frumoase si interesante pe unde am umblat. Spre delectarea celor dornici de frumos, dar si ca o invitatie de a merge acolo.