Pe Varful Negoiu la Centenarul Marii Uniri

motto: ” Treceti batalioane romane Carpatii ! ” – mars militar romanesc

1 Decembrie 1918, visul stravechi al romanilor se realizeaza, Romania devine Mare prin unirea provinciilor dezbinate de bicisitudinile istoriei. La o suta de ani de la Marea Unire, eu, ca multi dintre cei ce simt romaneste, m-am gandit ca trebuie sa marchez acest moment într-un mod deosebit. Am avut cateva planuri in vedere, cel mai potrivit dorintei mele ca si montaniard l-am pus in aplicare: ascensiunea pe Varful Negoiu din Fagaras. videomontajul Varful Negoiu la 1 Decembrie 2018

Planul presupune conditii de iarna, parcursul e dificil, cu portiuni expuse, este un traseu de alpinism hivernal. Eu cunosc bine zona, am mers de multe ori, in toate anotimpurile, deci inclusiv iarna. Insa depinde foarte mult de starea zapezii, existand portiuni cu risc semnificativ de avalansa, precum si cateva pasaje tehnice. Desi Vf. Negoiu este al doilea ca altitudine din Romania, comparativ cu Vf. Moldoveanu este mult mai dificil de atins. Daca adaugam si iarna, diferentele se accentueaza.

Echipa este un alt aspect important; am apelat mai multi camarazi vechi de munte, dar disponibilitatile erau minime (fiind o perioada de zile libere). A raspuns prezent Daniel Negoita, din prima, întelegand exact importanta momentului, dar si atractia atingerii pe timp de iarna a acestui varf.

Acum mai conta ceva, conditiile meteo. Fiindca traseul e dificil si conteaza foarte mult cum se prezinta vremea. Zi de zi urmaream cu sufletul la gura prognozele meteo: a nins cateva zile în sir inainte de data dorita; daca ar fi continuat, planul ne-ar fi fost zadarnicit. Apoi ninsorile s-au oprit, dar s-a instalat gerul. Gerul adevarat de munte: – 20 C maxima zilei, noaptea scazand sub – 28 C, vantul accentuand temperatura resimtita.

In aceste conditii am pornit la drum. E bine de stiut ca noi nu suntem „profesionisti”, nu castigam bani din mersul pe munte si nici nu avem ca sarcina de serviciu. Experienta acumulata in ani si ani de activitate montana si alpina ne este eticheta. Insa nu avem nimic de demonstrat, doar pura pasiune pentru Munte ne mobilizeaza. Plecarea din Bucuresti a fost linistita, traficul se destinsese. Gazda noastra de la Piscu Negru cu care eu ma cunosteam de ani de zile, ne-a primit cu camera incalzita bine si o masa buna. Ne bagam la somn. Maine va fi o zi lunga!

1 Decembrie 2018, doi alpinisti temerari pornesc dinspre sud (adica dinspre Muntenia) sa urce pe Varful Negoiu din Fagaras. E frig, ger, totul e inghetat! Insa noi doi, Mihai si Daniel, incepem sa urcam mai întai prin padure (fiindca am pornit de la o altitudine joasa 1200m, avand de urcat pana la 2535m). Zapada scartiie de la ger. Noi povestim de-ale noastre. Ajungem intr-o poiana c-o stana, de unde vedem Vf. Laitel, luminat de razele Soarelui. E senin! Paraul Paltinu curge sub un pod de gheata, datorat temperaturilor scazute. Insa noi ne-am mai dat jos cate ceva de imbracat, incalzindu-ne de la mers. La un moment dat trecem apa, cu atentie sa nu alunecam pe gheata formata, apoi urcam prin jnepenis. Neaua e mai mare, desfacem cu schimbul urme. Pe masura ce urcam, peisajele se deschid. Admiram creasta Raiosu – Museteica, toata acoperita de un alb imaculat. Depanam amintiri din acel traseu. Pas cu pas castigam altitudine. Privim inainte, la creasta principala a Fagarasului, din care se ridica valatuci de zapada. Bate vantul! De la primul prag glaciar, urcam mai abrupt. Insa frigul se resimte datorita vantului care incepe sa ne impresoare. Ne punem gecile, ne „blindam“ bine! Panta inclinata acoperita cu zapada inghetata ne impune sa ne montam coltarii. Avansam mai cu spor! Dupa un timp iesim in Caldarea Caltun, vantul este intens (ca de-obicei in aceasta zona), dar ne gandim ca vom face un popas la vechiul refugiu. Mergem prin vant, cu ochii dupa refugiu. In zadar, acesta nu mai e! Gasim doar locul unde a existat candva Refugiul Caltun. Sunt trist si revoltat totodata! Dar acum, ma uit unde putem sa stam mai feriti de vant? Cativa corbi croncane dupa niste bolovani, ne oprim si noi acolo sa ne mai tragem sufletul. Dar tot bate vantul! Ne reluam urcusul pe, si printre pietroaiele de la Caltun. Apoi ajungem in creasta Portitei Caltunului. Aici este vechea granita dintre Regatul Romaniei si Transilvania. Tot de aici analizez traseul, starea zapezii; parcursul in continuare prezinta riscuri de avalansa. Varful Negoiu se vede spectaculos, in lumina Soarelui. Apreciez ca este in regula, si pornim: „’Nainte! ‘Nainte!“ cu pioletul in mana / „Hotarul nedrept sa-l zdrobim”. Traversam cu grija intinderile de zapada. Urcam apoi la un promontoriu. Regrupam. Reiau doar eu parcursul, intrucat zona este delicata, cu tot felul de pasaje tehnice. Ma indrept spre culoarul Strunga Dracului, pohta ce-am pohtit! Sub un umar stancos regrupez. Vine si Daniel. Reiau parcursul, intrand in culoar. Zapada multa, pulver si neconsolidata. Mi-e teama! Ma tot gandesc daca sa continui sau sa ma intorc. Grea dilema existentiala! Insa e Centenarul Romaniei! Daca atunci ostasii nostri nu au cedat, atunci trebuie sa inaintam si noi! „Sa trecem Carpatii, ne trebuie Ardealul”. Avansez cu atentie, apoi regrupez. Vine si coechipierul meu. In ascensiune pe culoarul Strunga Dracului ne cataram peste pasaje delicate. Totul e inghetat, estetic arata interesant! Dar tot parcursul este impresionant, prezentând un caracter alpin. Personal imi place, ma misc in largul meu! Iesim in Strunga Dracului. Cornise de zapada pe creasta somitala. Varful Negoiu e tot mai aproape. Vantul bate destul de intens. Pe alocuri se lasa negurile. Noi urcam hotarati, restul nu mai conteaza.

Ajungem pe Varful Negoiu, ne strangem mainile bucurosi. A fost destul de greu, dar a meritat! Ma inchin, multumindu-i lui Dumnezeu. O troita vegheaza in apropiere. Cand negurile se mai risipesc, privim spre Transilvania, apoi spre Muntenia; Moldova e undeva departe, probabil un mic punct în zare este Toaca din Ceahlau.

Pe Varful Negoiu flutura drapelul tricolor, chiar daca stalpul este plin de gheata. De O Suta de ani Ardealul face parte din Romania. Noi, la Centenarul Marii Uniri, am vrut sa fim acolo sus pe varf, sa celebram cum se cuvine acest moment unic.

Traiasca România !

Mihail Cernat

videomontajul Varful Negoiu la 1 Decembrie 2018

ps. Articol publicat in revista Romania Pitoreasca nr 1/2019 (nr 496)

Colectia foto

Despre mihaicernat

pasionat de munte
Galerie | Acest articol a fost publicat în Alpinism, alpinism_hivernal, articol_montan și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Pe Varful Negoiu la Centenarul Marii Uniri

  1. Alex M zice:

    Bravo Mihai, sa-ti ajute Dumnezeu la astfel de lucruri in continuare.
    Este impresionant si emotionant in acelasi timp.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s