Penteleu iarna

De ani de zile vroiam sa ajung in Penteleu! Atunci cand urcam in Bucegi sau in Ciucas, ii vedeam piramida-i inconfundabila. Citisem cate ceva, dar lipsise momentul (adica asa se zice la transport!). Dar iata ca momentul a venit! Asadar, impreuna cu doi prieteni de munte, Vali si Cristi, precum si acordul Andreei, parafat de bebe Stefan cu cateva balute, am decis sa intreprindem o tura de drumetie in acest masiv.

Albumul foto cu imagini mai mari

Miercuri 27 decembrie 2017, din Bucuresti pornim foarte matinal, noi, cei trei „muschetari”, mai degraba colindatori, data fiind perioada Sarbatorilor de Craciun.

Ne oprim direct la Cantonul Cernatu Aici e o intreaga vale si-un munte cu denumirea de Cernat. Ar trebui sa le revendic! 🙂 Este destul de rece, dar trebuie sa ne echipam pentru traseu. Pornim la drum, cu rucsacurile in spate. Vremea este buna, senin, cer albastru. Si dai si merge; si la deal; si povesti cu baietii! Ajungem la un izvor, frumos amenajat. Mai ne tragem un pic sufletul. Deh, de la sarmalele alea! Reluam urcusul. Eu am calduri ! Desi e inghetat pe jos. Zapada incepe sa devina mai mare. Urcam la Stana Cernatu. Acum nu sunt caini, evident! Dar vara! Cred ca e festival de latraturi! Urcam mai departe pana la un sopron cu bancuta. Un loc de popas foarte bun! Dar si o buna beledere! Privim in jur: Ciucasul sub un unghi inedit, Vrancei, Siriul ; si spre Varful Penteleu. Video de la aceasta belvedere. Ne reluam urcusul. Datorita inversiunii termice, pe masura ce creste altitudinea, este mai cald. Peisajul se deschide, vedem statia meteo, precum si Varful Penteleu. Urcam. Se aude latrat de caine. Insistent! Ii dam la deal. Trecem pe langa statie, dar nu intram inauntru. Nici nu ne-a invitat nimeni! Incepe sa se resimta vantul. Rece ! Ne oprim un pic la un foisor. Zapada nu e multa, dar e geruita. Urcam. Ajungem pe Varful Penteleu alt. 1772 m. Bate vantul rece, dar e bine! Ne bucuram! Privelistea in jur este cuprinzatoare: Ciucas, Vrancei, Siriu. Video de pe Varful Penteleu Desi nu are o altitudine mare, forma varfului este deosebita: o piramida cu trei laturi. Stam un pic, fiindca e zi scurta de iarna; ne continuam traseul; nemarcat de acum. Directia este spre Varful Viforata. Zona este mai delicata, ca si orientare. Pe ceata cred ca e greu de mentinut directia buna! Mai privesc in urma spre Vf Penteleu. Sunt foarte atent la elementele de teren, ca sa iesim unde trebuie. Si iesim! Insa dificultatile de orientare nu s-au terminat! Odata ajunsi la nivelul padurii, zapada este mare si nu gasim o continuare clara a traseului. Dar cautam! Gasim in schimb niste urme de la un urs mare! Totodata si traseul nostru. De aici lucrurile sunt clare, energia sa ne tina! Suntem sculati cu noaptea-n cap! Am mers mult si mergem inca… Soarele intra in Amurg. Noi ne deplasam pe Valea Milea. Paraul este inghetat la suprafata. Dupa cateva ore de mers, la ceas de seara si intuneric, revenim de unde pornisem dimineata. Ne dezechipam partial si pornim la drum.

Andreea ne-a rezolvat intre timp si cazarea, astfel ca am pornit vectorial spre locul de culcus; dar cu o masa cinstita, in care Vali ne-a etalat priceperea culinareasca si Cristi a omenit din belsug! Eu am cantat un colind, doua, asa, ca de sezon! In final, ne-am bagat la somn, ghiftuiti si toropiti de caldura. Oricum, in ziua urmatoare aveam de parcurs un nou traseu pe munte…

P.S. Cand am ajuns acasa, Mosu’ mai trecuse o data pe la bradul MAC -ilor! Multumesc camarazilor de tura: Vali si Cristi !
Multumesc Andreei pentru sprijin si intelegere!
La Multi Ani lui bebe Stefan, de onomastica !