Dimineata zilei de 11 ianuarie 2015.

Albumul foto al acestei ture este aici (click) .

Sambata avusesem o zi incarcata si eram obosit. Insa duminica dimineata m-am trezit cu elan, am activat-o pe Andreea si am si pornit catre munte. Imediat ce am ajuns, am inceput sa urcam pe la Sorica.  Culmea Baiului se etala frumos!  Si noi doi, MAC -ii / Mihail si Andreea Cernat eram infierbantati!  Admiram Abruptul Prahovean al Bucegilor.  Traseul urca pe culme, trecand succesiv pe la Varfurile Urechea si Dutca.  Andreea urca in fata, cu elan.  Eu, mai la poze! Muntii Baiului se desfasoara frumos: Urechea, Dutca, Baiutul, Zamora, Cumpatul, Vf Baiu Mare. Si Cazacu.  Ne continuam urcusul.      O privire catre Bucegi. Se apropie un front nu tocmai bun. Noi ne continuam traseul, pe culmea inzapezita. Si iata, am ajuns pe Varful Cazacu!    Oare ce masiv se vede? Muntii Neamtului. Si zona Vf Grohotisul. Privind inspre Bucegi. Intrucat se apropia acel front intunecat, nu am mai zabovit pe varf. Asadar am continuat traseul coborand pe o culme adiacenta. Am trecut pe langa Stana Cazacu.  Apoi am intrat in padure. Zapada mare! Si doar noi doi la timona! Ne cam seaca! Dupa o vreme, in care am bagat la greu prin nameti, am ajuns la paraul Cazacu. De-a lungul caruia, prin albie, am mai mers, istovitor. Zapada mare, ceasurile inserarii…      Oboseala isi face prezenta, insa noi doi continuam sa mergem prin nameti. Cand deja se cam intunecase, am iesit la confluenta cu paraul Azugii. Insa mai aveam ceva de mers. La un moment dat, vazand ca nu iesim la liman, am traversat paraul Azuga. Peste sloiuri miscatoare de gheata; iesirea pe celalalt mal a presupus sa ne cataram peste o mica, dar sticloasa cascada de gheata. Totul in intuneric, la lumina frontalelor.

In final am ajuns cu bine in Azuga. Multumim !  Doamne Ajuta !

Colectia foto aferenta acestui articol

Mihail Cernat