Valea Coltilor in urcare _ Valea Galbinele (secundar) in coborare

traseu mixt  Pe vremea cand abordam eu pentru prima data vaile de abrupt, aceste trasee erau considerate ca fiind clasice. Acum sunt in “trend” mai ales daca firele vailor sunt acoperite integral de zapada buna de mers…
Sambata 12 mai 2012, MAC-ii si Tudor pornesc din Bucuresti la “bordul” masinii acestuia. Pe drum dezbatem tot felul de teme (diferite de cele montane), abia de pe la Nistoresti trecem la chestiune.
Ajungem la Gura Diham,  de unde ne luam rucsacurile si in sus, prin padure unde cucul tot isi canta numele. (era unul chiar vioi ce avea o dorinta apriga de a-si impresiona potentialele perechi!) Iesim in Poiana Costilei  admirand toate frumusetile zonei! De aici ne indreptam spre Valcelul Poienitei,  cu amintiri cu urzici, balarii  si urcusuri prin nameti. Incet-incet ajungem pe muchia ce delimiteaza Valea Malinului.  Privim la firele Vailor Coltilor  si Malinului. Zapada e discontinua… Ne asteapta o tura de mixt. Vremea e frumoasa, asa ca pornim cu elan. Mai intai rapel prin Hornul Mic pamantos.  Apoi, dupa ce ne echipam cu coltarii si pioletul, o luam in sus pe Valea Coltilor.   Intre timp apare si un cunoscut de la Schiller (Andrei) impreuna cu un coleg, ce au mers inspre Valea Malinului. Urcam lejer prin zapada buna de coltari,    insa mai sus, saritorile Vaii Coltilor erau descoperite, asteptandu-si “clientii”.    Care au aparut, incepand catararea pe stanci.     Si asa, saritoare dupa saritoare in alternanta cu zapada pe fir, am inaintat pe firul vaii.        La un moment dat am depasit o saritoare cu un snur alb.       Apoi, nu dupa mult timp,   am trecut prin dreptul Strungii Magarului.   Continuam sa urcam,  privind la versantul nordic al Coltului Galbinele de care ne apropiam.            Privind in jos, vedem inclinarea Vaii Coltilor.  Cateva pasaje de urcat  si ajungem in Strunga Coltilor.    Peisajul in jur e impresionant! Peretele Galbinelelor cu Furcile lui Baticu,  Hornul Coamei,  Umarul Galbinele si Strunga Galbinele,  Coltul Galbinele.  Luam o pauza de masa si delectare.
Reluam traseul  coborand in rapel din Strunga Coltilor pe firul Vaii Galbinele secundar.  Mai admiram peisajele zonei,    dupa care ne continuam coborarea.     Valea este partial acoperita de zapada tare, saritorile fiind descoperite. Mixt. Ca atare, pe zapada am mers pe coltari, apoi am rapelat la fiecare saritoare.       Cateva capre negre pasteau linistite printre abrupturi.  In final, am efectuat traverseul Vaii Galbinele principal   iesind apoi pe poteca spre Ref Costila. Ne-am mai delectat cu privelistea Abruptului Costilei,  cu Creasta Costila-Galbinele, dar si Valea Costilei pe care era inca multa zapada.  Apoi am iesit in poteca dinspre refugiu. De aici, la “trap” pe langa izvor, apoi pe poteca Munticelului, via Poiana Costilei, inapoi la Gura Diham. S-au auzit la un moment dat cateva tunete si a fost un pic de ploaie, dar cand am ajuns la masina, cerul era senin. In Plaiul Fanului o ursoaica cu 3 (trei) pui defila lejer pe langa drumul auto…
Drumul spre casa cu aceleasi dezbateri in compania amiabila a lui Tudor.
Atmosfera in grupul nostru a fost agreabila, ca de-obicei.  Multumesc Divinitatii pentru aceasta tura frumoasa !

Colectia foto a acestui articol

Mihail Cernat

Albumul foto al acestei ture il gasiti aici (click)

Recomandam si articolele :

Valea Coltilor cu zapada multa

Valea Galbinele secundar cu zapada multa

Exista o facilitate de a urmari toate activitatile de pe acest blog (postari de jurnale, stiri, etc) prin inscrierea adresei Dvs de e-mail in casuta de jos a paginii blogului („follow”) .

Despre mihaicernat

pasionat de munte
Galerie | Acest articol a fost publicat în Alpinism, alpinism_hivernal, articol_montan și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Valea Coltilor in urcare _ Valea Galbinele (secundar) in coborare

  1. Iftode Georgeta zice:

    felicitari , o zi minunata un traseu frumos .

  2. Nicole zice:

    Frumos traseu si pe timp de vara! Pe timp de vara am urcat pe Valea Coltilor, am trecut de Strunga Magarilor si am coborat la baza Hornului Coamei de unde am urcat pe Hornul Coamei doar pe firul principal ( stiu ca multi ocolesc pe brane prin dreapta!). Acum recunosc ca din grupul de 6 persoane de atunci majoritatea eram peste nivelul mediu in catarare asa ca nu am mai folosit asigurari, s-a mers la liber. Pe timp de iarna am facut Valea Coltilor cu iesire in Strunga Galbinele – Scorusi – Brana Mare a Costilei si pe Hornul lui Gelepeanu in sus pe platou. Carari cu soare!

    • mihaicernat zice:

      Toata zona Galbinele, cu traseele adiacente, este frumoasa! Personal am parcurs in mai multe randuri diverse trasee de-acolo. Pe uscat si pe zapada. La momentul cand am parcurs Valea Coltilor, asa cum am aratat in jurnal, zapada se topise suficient de mult cat sa fie descoperite saritorile, dar insuficient, fiind necesari coltarii. Practic este una dintre situatiile mai „delicate” in care se poate gasi traseul pe o vale de abrupt. Evident este mai simplu de mers cu coltarii si pioletul atunci cand zapada acopera continuu toata valea! Iar cand valea este uscata, desi trebuiesc depasite saritorile, apare avantajul unui bagaj mult mai usor (fara coltari si piolet). Numai bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s