Noblesse oblige
veche expresie franceza; nobletea de spirit sau de caracter obliga la comportari adecvate
( v. Cugetari )
In mod regulat, de ani buni de zile, organizez seri de proiectii montane si de calatorie. Pe langa imaginile cu peisaje diverse si frumoase, exista si un scop cultural, de cunoastere, istorie, s.a. Totodata este un fel de seminar deschis, la care orice comentariu pertinent este permis.
Evident, atat eu, cat si invitatii mei, sustinem aceste proiectii-seminarii in mod benevol si gratuit. Pro bono, pentru „amorul artei”. Idealism de moda veche… 
Extrapoland, ma gandeam la demersurile facute de regele german Ludwig al II-lea de Bavaria pentru ridicarea castelului Neuschwanstein . Finante asigurate din venituri proprii, din trezoreria statului, din tertipuri politice, toate pentru a cladi acest castel. Si planurile erau indraznete, ca atare si cheltuielile ridicate! Din aceasta cauza monarhul a fost inlaturat de la tron. A urmat decesul sau in conditii misterioase si neelucidate pana-n prezent. Ironia sortii a facut ca Ludwig sa nu apuce sa-si vada opera finalizata…
La vremea respectiva a fost considerat nebun, iar cheltuielile pentru castel o aberatie. Cu toate acestea Neuschwanstein aduce venituri substantiale, iar planurile ctitorului sau ne incanta prin frumusetea sa aparte. Ludovic al II-lea si-a dus cu siguranta nobletea la limita maxima.
In vremurile actuale, cand pragmatismul este destul de accentuat, mai exista cativa oameni care presteaza diverse activitati spre folosul comunitatii, fara a avea niciun castig material. Uneori sau deseori nici nu sunt observati in masa larga si, cu siguranta, nici apreciati la justa lor valoare. Suntem intoxicati de tot felul de veleitari si pseudo-vedete, sustinute material si promovate pe nepotisme ieftine. Mai mult, acestea ajung sa-si aroge calitati pe care nu le au si sa ocupe pozitii nemeritate.
In mod implicit se ridica intrebarile: pana unde poate fi dusa aceasta noblete, mai ales in vremurile actuale ? Care este limita ?
S-ar putea ca ” raspunsul, prieteni, e vanare de vant… ”
Mihail Cernat
ps. In context puteti lectura:
– Castelul Hohenschwangau (articol)
– Castelul Neuschwanstein (articol)
Mihai Cernat 
Acolo unde se avanta vulturii…..frumusete pura! felicitari pentru excursiile voastre. O cronica incitanta care inivta la drumetie culturala.
Multumesc pentru frumoasele cuvinte !
Este o cronica, dar totodata este si o comparatie cu activitatea unor oameni in zilele noastre. Totusi Ludovic era rege; idealistii de azi sunt doar simpli oameni.
Unii fac nimicuri si le vand ca si valori mari, altii fac lucruri mari si nu primesc mai nimic (maruntis).
Aici e chestiunea !
Oferta este bazata pe cerinta, li se da la oameni ceea ce vor sa auda si sa vada. Multumesc pt timpul alocat scrierii articolelor si pt lectia de istorie.
Am inteles asta sau mai bine zis au avut grija sa ni se impuna aceasta „regula”!
Insa un „legiuitor” intelept ar putea genera reguli inteligente; ar putea impune cultura si educatia in detrimentul maculaturii si ignorantei. …
Iti multumesc pentru intelegerea ideii si pentru aprecieri !
Castelul Neuschwanstein a fost pentru mine un vis implinit , asa ca m-am bucurat sa revad acest loc de poveste. Multumesc de calatorie!
Serile tale de la Schiller sunt minunate si cand daruiesti si vezi ca cei care au participat sunt multumiti – iti zici : continua! (chiar daca uneori ai indoieli)
Multumesc, Geta, de aprecieri si incurajari!
Unul dintre scopurile serilor de proiectii pe care le organizez este acela de a aduce bucurie, de a imparti bucuria cu toti cei din sala.
Am retinut indemul tau, deci mergem in continuare!